***

 Panait Istrati s-a născut la 10 august 1884, în Brăila și a fost un scriitor român, ce a scris în limbile română și franceză, considerat unul dintre cei mai complecşi scriitori români, cunoscut pentru operele „Chira Chiralina”, „Moș Anghel” și „Ciulinii Bărăganului”.

Fiind al doilea copil al Joiţei Istrate și al precupeţului grec Gheorghios Valsamis, a avut parte de o copilărie plină de neajunsuri, săracă, fiind crescut de bunica sa din Baldovineşti.

Din 1891 a urmat școala primară din Brăila, unde a făcut doar patru clase, repetând doi ani, iar în 1896, a abandonat şcoala, și a început să lucreze ca băiat de prăvalie și ucenic la Atelierele Docurilor, Pescăriile Statului şi Fabrica de Frânghii. În 1904 s-a mutat în Bucureşti şi a lucrat ca servitor, valet la hotel şi infirmier la spital, dar a luat contact și cu miscarea socialistă, participând la manifestația de solidaritate cu mișcările revoluționare din Rusia. 

Întors în Brăila, s-a angajat ca zugrav, iar în 1906, în urma unui scandal, a fost arestat și condamnat cu suspendare pentru „răpire“ de minoră. 

La scurt timp s-a angajat ca portar la Constanța, unde a învățat limba greacă și a început să colaboreze cu revista „România Muncitoare”, debutând cu articolul „Regina Hotel“. 

În 1907 a părăsit România clandestin, îmbarcându-se pe un vapor cu destinaţia Alexandria, cutreierând prin Egipt, Siria și Liban, dar și prin porturile Pireu și Neapole, lucrând ca zugrav şi ca actor figurant. 

În țară, între 1910-1912 a publicat în revista „România Muncitoare” povestirile „Mântuitorul”, „Calul lui Bălan”, „Familia noastră” și „1 Mai” și a început colaborarea cu ziarele „Viața socială”, „Dimineața” și „Adevărul”. 

În 1913 a ajuns la Paris, a învățat limba franceză dintr-un dicţionar, fără profesor şi fără cursuri, a lucrat ca zugrav pentru a se întreține, iar o vreme a dormit pe străzi.

Suferind de tuberculoză, a fost internat în Sanatoriul Sylvanne-sur-Lausanne, ocazie cu care l-a cunoscut pe ziaristul Josue Jehouda, care i-a recomandat să citească scrierile lui Romain Rolland, iar în 1920 a publicat primele patru articole în limba franceză, în gazeta „La Feuille”.

Ajuns la Nisa, Istrati nu şi-a mai găsit de lucru, iar din cauza sărăciei, bolii și singurătății, în ianuarie 1921 a încercat să se sinucidă, însă a fost salvat, iar în buzunar i-a fost găsită o scrisoare netrimisă adresată lui Romain Rolland, care a aflat despre acest incident, răspunzându-i în scurt timp, încurajându-l să urmeze cariera de scriitor.

În 1923, publică, în limba franceză, povestea „Kyra Kyralina” - „Chira Chiralina”, cu o prefață semnată chiar de Romain Rolland, intitulată „Un Gorki balcanic”, care s-a bucurat de un mare succes. În aceeaşi revistă a publicat și povestirea „Oncle Anghel” (1924) - „Moș Anghel”, iar în revista „La Revue europeenne” a publicat povestirea „Codine” (1924) - „Codin”.

În 1925 a publicat la Bucureşti „Trecut şi viitor”, primul volum publicat în limba română, iar la Paris, a publicat prima parte din „Les Haidoucs” - „Haiducii”.

Între 1927-1929, a călătorit timp de șaisprezece luni, în două etape, prin Uniunea Sovietică, vizitând Moscova și Kievul, unde a „suferit un şoc de revoltă şi decepţie în faţa realităţilor patronate de puterea bolşevică”, fiind dezamăgit de ceea ce înseamnă comunismul, încercând, în repetate rânduri, să protesteze față de nedreptățile constatate în URSS. 

Întors în Franța, a scris „Vers l'autre flamme” (1929) - „Spre o altă flacără”, unde a demascat și a denunţat abuzurile regimului comunist, fiind abandonat de prietenii săi de ideologie socialistă, care îl considerau fascist.

În 1928 a publicat în „La Revue de Paris” romanul „Les chardons du Baragan” - „Ciulinii Bărăganului”, un omagiu adus țăranilor dispăruți în răscoala din 1907, ce a fost ecranizat, sub același nume, în 1957 în regia lui Louis Daquin și Gheorghe Vitanidis.

În 1930 s-a întors definitiv în România, iar în 1933 a publicat eseul „L’Homme qui n’adhère à rien” - „Omul care nu aderă la nimic”, unde a conturat atitudinea sa legată de independență, scriind că nu va adera la revoluţie până când aceasta nu va fi făcută „cu sufletul curat, de copil”.

Opera lui Istrati, scrisă în limba franceză şi tradusă parţial de către scriitor în română, cuprinde povestiri cu elemente autobiografice, ce suprind atmosfera românească a locurilor natale și descriu lumea proletariatului, ținuturile Brăilei, Deltei Dunării și amestecul de rase și religii din diversele orașe prin care a trecut de-a lungul vieții.  

Opera sa se împarte în ciclurile „Povestirile lui Adrian Zograffi”, „Copilăria lui Adrian Zograffi”, „Adolescenţa lui Adrian Zograffi” şi „Viaţa lui Adrian Zograff”, personajul principal fiind un alter ego al scriitorului.

Supranumit de către Eugen Lovinescu „scriitorul vagabond” sau „scriitorul zugrav”, care avut doar patru clase şi „paisprezece meserii lipsite de intelectualitate”, Istrati a cucerit publicul francez, operele sale fiind traduse în peste 30 de limbi străine.

Panait Istrati s-a stins din viață la 16 aprilie 1935.

 #aboutpeople #personalitati #oamenifrumosi #oameni #personalitate #astăziînistorie #personalități #educatie #scriitori #cultura #evenimente #AziInIstorie #biografii #oamenii #aziinistorie #oamenifaini #culturagenerala #ist orie #romani #Istrati