***

 André Maurois, pe numele real Émile Salomon Wilhelm Herzog, s-a născut la 26 iulie 1885, în Elbeuf și a fost un scriitor, eseist și istoric francez, cunoscut atât pentru romanele „Tăcerile colonelui Bramble” (1918) și „Climate” (1928), cât și pentru biografiile romanţate despre Shelley, Balzac, Proust, Lord Byron, Turgheniev, Dumas, Alexander Fleming, Victor Hugo și Voltaire. 

Născut într-o familie bogată, părinții săi deținând o fabrică de materiale textile, Maurois a studiat la liceul din Rouen, unde a fost elevul lui Alain (Émile-Auguste Chartier), filosof și eseist ce i-a influențat cariera.

După ce a absolvit studiile universitare, luându-și licența în litere, a efectuat stagiul militar obligatoriu, iar pentru o perioadă de aproximativ zece ani, s-a ocupat conducerea afacerii familiei.

În timpul Primului Război Mondial, s-a alăturat armatei franceze, servind ca interpret pentru locotenent-colonelul Winston Churchill, cât și ca ofițer de legătură cu armata britanică.

În urma experiențelor de pe front, a publicat două romane „Tăcerile colonelui Bramble” (1918), o relatare realistă și acidă, inspirată din experiența sa ca ofiţer de legătură între armata franceză şi cea britanică şi „Discursurile doctorului O'Grady” (1921), care s-au bucurat de un mare succes, determinându-l să se consacre artei scrisului.

Considerat capodopera lui Maurois, „Climate” (1928) este un roman despre iubire, gelozie şi slăbiciunile umane, izvorât din dubla experiență matrimonială a autorului, unde cititorul este condus prin întortocheatul labirint al sufletului unei femei, pentru ca, mai apoi, sufletul bărbatului să devină subiect de investigație. Romanul a fost ecranizat, sub același nume, în 1962, în regia lui Stellio Lorenz.

Maurois a ţinut frecvent prelegeri în America, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost numit observator oficial francez atașat la Cartierul general britanic, însoțind armata britanică în Belgia. După ocuparea Franţei de către nazişti, s-a mutat în SUA, iar din 1943 şi până la terminarea războiului a activat, alături de Antoine de Saint Exupéry, în cadrul forţelor Aliaţilor din Africa de Nord. În 1945 a publicat romanul „Tragedie în Franța”, unde a descris experiențele sale de pe front. 

Maurois a publicat mai multe romane ce relevă investigaţii psihologice extrem de subtile, precum „Bernard Quesnay” (1926), „Cercul familiei” (1932), „Instinctul fericirii” (1934), „Pământul făgăduinţei” (1946) și „Trandafirii din septembrie” (1956). 

A mai scris numeroase poveşti şi nuvele, eseuri precum „Cântarul sufletelor” (1931), „Șantiere americane” (1933), „Șapte fețe ale dragostei” (1946) și „Lumea lui Marcel Proust” (1960), dar și cărţi consacrate istoriei precum „Istoria Angliei” (1937), „Istoria Statelor Unite” (1943) și „Istoria Franței” (1947).

O parte importantă a activității sale literare o reprezintă biografiile unor personalități, respectiv, „Biografia lui Shelley” (1923), „Viața lui Disraeli” (1927), „Don Juan sau viața lui Byron” (1930), „Turgheniev” (1931), „Voltaire” (1935), „René, sau viața lui Châteaubriand” (1938), „În căutarea lui Marcel Proust” (1949), „Lelia, sau viața lui George Sand” (1952), „Olympio, sau viața lui Victor Hugo” (1954), „Cei trei Dumas” (1957), „Robert și Elizabeth Browning” (1957), „Viața lui Sir Alexander Fleming” (1959) și „Prometeu sau viața lui Balzac” (1965). 

În 1938, Maurois a fost ales membru al Academiei Franceze, devenind unul dintre membrii influenţi ai acesteia, dobândind în ultimii ani ai vieţii sale, datorită modului elegant de a scrie și extrem de îngrijit, reputaţia de „mare elector”.

André Maurois s-a stins din viață la 9 octombrie 1967.

 #istorie #astăziînistorie #aziinistorie #evenimente #oamenifrumosi #educatie #educație #oamenifaini #aboutpeople #cultura #oameni #personalitati #culturagenerala #personalitate #biografii #oamenii #personalități #car ti #scriitori