$$3

 Astăzi ne amintim de... Ștefan Iordache

„Pentru ce trăiesc? Dacă aş avea copii, v-aş spune: pentru copii. Aşa vă spun cu mâna pe inimă: pentru meserie. Şi când spun meserie, mă gândesc la teatru”  

Toată viaţa s-a luptat cu rolurile cele mai puternice şi a ieşit mereu învingător.

A fost unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune. 

A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani. 

Se poate spune că mai toată viaţa şi-a trăit-o pe scenă. Când nu era în faţa publicului, cu siguranţă se pregătea pentru vreun rol. 

A dat strălucire unor genuri ca: musical, teatru-dans, one-man-show. 

El a creat un cu totul alt Richard III, alt Hamlet, alt Petru Rareş, alt Rică Venturiano, alt Caţavencu. 

A impus exigenţe şi mai mari unor roluri din marea dramaturgie: Shakespeare, Brecht, Ghelderode, Pirandello sau Caragiale. 

A avut de asemenea o îndelungată colaborare cu Teatrul Național Radiofonic și Teatrul Național de Televiziune, și a jucat în numeroase filme pentru marele ecran. De la debut, Stefan Iordache a întruchipat mari personaje din dramaturgia universală și natională, în montări spectaculoase sub bagheta unor mari regizori români. De neuitat sunt și rolurile pe care marele Ștefan Iordache le-a avut și în filme ca: „Cel mai iubit dintre pamânteni”, „Străinul”, „Calea Victoriei sau cheia visurilor”, „Adio, dragă Nela!”, „Pruncul, petrolul și ardelenii”, „Concurs”, „De ce trag clopotele, Mitică?”, „Înghițitorul de săbii”, „Oglinda”, 

„Hotel de lux”, „Cei care plătesc cu viața”, „Noiembrie, ultimul bal”, „Prințul negru” - film de televiziune, 

„O clipă de răgaz”, „Ciuleandra”, „Agentul VIP”, „Faraonul”, „Omul zilei”, „Eu sunt Adam”, „Ticăloșii” și multe altele.

A dat la Teatru abia după ce a picat, la 16 ani, examenul de admitere la Medicină. După acest eșec, întâmplarea a făcut să fie inclus în brigada artistică a unei cooperative. În anul următor, 1959, a dat la Teatru și a fost admis ultimul la IATC. 

A absolvit însă, secția de Actorie a institutului printre primii și a avut o carieră artistică încununată de succes, până la sfârșitul vieții. 

Ultimul său rol a fost Prințul Potemkin, în piesa Ecaterina cea Mare, de George Bernard Shaw, pusă în scenă, în 2008 la Teatrul Național București.

Ștefan Iordache a fost și un foarte bun interpret de muzică ușoară. 

Este celebru cuplul Ștefan Iordache - Sanda Ladoși care au interpretat o serie de cântece înregistrate pe mai multe CD-uri. 

În anul 2008 Jurnalul Național Vol. 67 scoate o ediție specială „Ștefan Iordache. Muzică de colecție”, cu un CD care conține poezii și melodii interpretate de Ștefan Iordache. Printre acestea sunt și cinci melodii compuse de Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei și anume: „Nu știam că te iubesc atât de mult”, „Ah femeia!”, „Trecătorul”, „Ți-am dăruit o floare” și „Magazinul meu de vise”.

Marele actor asculta Louis Armstrong, îl admira pe Al Pacino şi-şi adora cei trei motani. De câţiva ani, se retrăsese la casa din Gruiu. Ştefan Iordache cel din spatele scenei avea trei motani bătrâni şi răsfăţaţi - Cascarache, Timofte şi Machelele -, cultiva viţă-de-vie la Gruiu, făcea vin, dar nu gătea niciodată, asculta Louis Armstrong şi de 15 ori pe zi şi îl admira pe Al Pacino. În ziua în care avea spectacol, lenevea în pat până la amiază.

Prefera culoarea neagră, dar mergea şi roşul, din când în când. Era gurmand, numai când venea vorba de mâncare „ca la mama”: mămăliguţa cu unt, cu brânză rasă şi cu ou, sarmale, fasole bătută, ciorbă de fasole - înşira maestrul bunătăţurile în cartea „Regele Scamator - Ştefan Iordache", de Ludmila Patlanjoglu (Nemira, 2004).

A câștigat Premiul ACIN, în anul 1978, pentru rolul său din filmul Ediție specială, regizat de Mircea Daneliuc, Premiul ACIN, în anul 1984, pentru rolul său din filmul Glissando, regizat de Mircea Daneliuc, Premiul ACIN, în anul 1989, pentru rolul său din filmul Noiembrie, ultimul bal, regizat de Dan Pița, Premiul UNITER pentru cel mai bun actor, în anul 2001, pentru rolul titular din Barrymore, în regia lui Gelu Colceag, Premiul de Excelență în cinematografia românească la Festivalul Internațional de Film Transilvania, 2006.

A fost casatorit cu Mihaela Tonitza Iordache, nepoata pictorului Nicolae Tonitza. Mihaela a fost pentru Ştefan întruchiparea devotamentului dus până la limite neînchipuite. Ştefan Iordache şi Mihaela Tonitza au trăit prin artă şi prin dragoste.

,,Mihaela Tonitza, mi-a ordonat viaţa. Este soţia mea, mama mea, este şi iubita mea''

„Ștefan era dependent de ea. Mihaela avea această forță… îl adora pe Ștefan. 

Ei s-au cunoscut pe litoral și n-au stat mult pe gânduri, s-au căsătorit imediat. Ziua căsătoriei o sărbătoreau în fiecare an. Pentru Mihaela nu exista ziua ei de naștere. Exista ziua căsătoriei și ziua de naștere a lui Ștefan”, spune medicul Dana Safta.

„Așa iubire… eu n-am văzut așa ceva.

Nu făceau nimic fără să știe unul de celălalt”

 - Nelu Ploieșteanu.

La numai 67 de ani, marele actor, Ștefan Iordache s-a stins din viață într-o duminică de septembrie a anului 2008. Actorul era internat intr-o clinică din Viena, și a murit în urma unui stop-cardiorespirator. Maestrul suferea de leucemie.