***

 O  CARTE  PE  ZI  -  “BEL-AMI”-   DE  GUY  DE MAUPASSANT

Guy de Maupassant este unul dintre cei mai importanți  scriitori francezi ai sec. XIX. Acuzat pentru scrierile sale și neînțeles de societatea acelor timpuri, a reușit să scrie romane care astăzi au ajuns să ocupe un loc de referință în literatura universală.

Romanul „Bel Ami” este, de fapt, o descriere exactă a societății corupte și pline de vicii, iar în vizorul principal este Georges Duroy – un tânăr ambițios, arivist și îndrăzneț, care tocmai s-a întors de la armată din Africa de Sud și este în căutarea unei vieți ușoare în cea mai boemă capitală – Paris.

Istoria sa se axează pe legăturile amoroase, escrocheriile financiare și jocurile politice în care acesta s-a implicat cu scopul de a dobândi o avere cât mai mare și pentru a-și atinge cele mai meschine scopuri. 

Cu ajutorul camaradului său din Algeria, Charles Forestier, Georges Duroy devine jurnalist la ziarul “La Vie Française”, iar în scurt timp ajunge să-i cucerească inima soției propriului său prieten.

Planurile lui Georges Duroy se extind, însă, și mai mult. Ajunge să fie o persoană notorie în cercurile aristocratice pariziene și reușește să obțină o avere enormă, care, de altfel, a căpătat-o prin aceleași înșelăciuni și escrocherii.

De ce am afirmat că romanul e actual? 

Pentru că reflectă viciile, problemele și valorile eronate, atât de prezente și în societatea contemporană.

Vă îndemn să lecturați acest roman, nu doar pentru că e una dintre capodoperele literaturii franceze și unul din cele mai citite romane ale tuturor timpurilor, ci și pentru mesajul profund pe care îl oferă cititorilor. 

Cartea ne îndeamnă să cugetăm la sensul vieții, la timpul pe care îl pierdem în căutarea banilor lăsând să treacă pe alături lucrurile importante.

Poetul răspunse:

- Eu așa văd întotdeauna, copilul meu, și dumneata vei vedea tot așa în câțiva ani. Viața e un deal. Când îl sui, îi privești creștetul și te simți fericit; dar, odată ajuns sus, zărești deodată coborâșul și sfârșitul, care e moartea. La urcat mergi încet, la coborât repede. La vârsta dumitale omul e vesel. Nădăjduiești atâtea lucruri, care de altminteri nu se îndeplinesc niciodată. La vârsta mea, nu mai aștepți nimic… decât moartea…”

 Lectură plăcută!