***

 În memoriam - Ion Barbu

(Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemțesc, e drept

dăruit autorului de un prieten franc. Crescut însă la Isarlâk.)

Primăvară belalie

Cu nopți reci de echinox,

Vii și treci

Și-nvii, stafie,

Pe răpusul câine Fox!

Fox frumos

Cu dinți oțele

Și preț mare

La cățele,

Fox nebun

Scurt de coadă

Fuge-n lume,

Se înnoadă!

Primăvară belalie,

Insomnii de echinox,

Dimineți, lăsați să vie

Cum venea, băiatul Fox:

Capul, cafeniu pătat,

Cu miros de dimineață,

De zăvozii mari din piață

În trei locuri sângerat,

Îl lipește de macat,

Ochii-ntoarce, a mirare,

Din piept mare:

Ce lătrat!

Pomi golași și zori de roșuri!

(E aprilie, nu mai)

Forfotă de fulgi pe coșuri,

În cuib fraged: Cir-li-lai.

- Fox al meu, îți place, hai?

Cir-li-lai, cir-li-lai,

Precum stropi de apă rece

În copaie când te lai;

Vir-o-con-go-eo-lig,

Oase-nchise-afară-n frig

Lir-liu-gean, lir-liu-gean,

Ca trei pietre date dura

Pe dulci lespezi de mărgean.

Te-ai sculat cu noaptea-n cap,

O să-ți dea colgiul hap,

Fox cu ochii-ntorși cu albul,

Fix cu ochii la harap!

Sus în pat

Haide - zup!

Adă botul

Să ți-l pup.

La ureche-apoi să-l pui,

Să zici iute ce-ai să-mi spui.

Vrei să batem lunci, păduri?

Ori ești poate în călduri

Și-ai venit să-ți caut fată

Tot ca tine de pătată:

Nunul vinovat să-ți fiu,

Să-mi vând sufletul de viu!

Nu mă bag să caut fată,

Că e treabă mult spurcată

Și cădem în postul mare

Și-am căințele amare.

Dar nu-ți arde de păduri

Și mai va până-n călduri.

Văd acum ce sta să zică

Botul tău. Știi vreo pisică!

Și ții minte că mi-e dragă,

Miorlăita, care-și bagă

Prin cămări, prin așternuturi,

Ochi-pucioasă, de te scuturi:

Dracu-aducător de boale,

Cald inel, cu blană moale

Și cu prefăcut răsuflet

Ca păcatele din suflet!

Stai un pic,

Că mă ridic

Și-i venim acum de hac!

Lasă numai să mă-mbrac

Și-ți ajut să urci în pom,

Câine vorbitor și om,

S-o dăm jos din pom și cracă,

Apoi - tava

Și-n tarbacă,

De trei ori de capul scării

Să-i frângem șira spinării!

Nalt, curat sub corn de rai,

Dezlega-vom: cir-li-lai,

Cir-li-lai, cir-li-lai,

Precum stropi de apă rece

În copaie când te lai;

Vir-o-con-go-eo-lig,

Oase-nchise-afară-n frig

Lir-liu-gean, lir-liu-gean,

Ca trei pietre date dura

Pe dulci lespezi de mărgean.

Ion Barbu (pseudonimul lui Dan Barbilian; n. 19 martie 1895, Câmpulung, Muscel, România – d. 11 august 1961, București, România) a fost un poet și matematician român. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian.

A fost unul dintre cei mai importanți poeți români interbelici, reprezentant al modernismului lite rar românesc, fiind, de asemenea participant la avangarda artistică românească, dar și un afiliat al gândirismului.