***

 Ce te legeni?… - Mihai Eminescu 

– Ce te legeni, codrule,

Fără ploaie, fără vânt,

Cu crengile la pământ?

– De ce nu m-aş legăna,

Dacă trece vremea mea!

Ziua scade, noaptea creşte

Şi frunzişul mi-l răreşte.

Bate vântul frunza-n dungă –

Cântăreţii mi-i alungă;

Bate vântul dintr-o parte –

Iarna-i ici, vara-i departe.

Şi de ce să nu mă plec,

Dacă păsările trec!

Peste vârf de rămurele

Trec în stoluri rândurele,

Ducând gândurile mele

Şi norocul meu cu ele.

Şi se duc pe rând, pe rând,

Zarea lumii-ntunecând,

Şi se duc ca clipele,

Scuturând aripele,

Şi mă lasă pustiit,

Vestejit şi amorţit

Şi cu doru-mi singurel,

De mă-ngân numai cu el!

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889, București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, considerat, în general, ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română.

Poezia "Ce te legeni..." a aparut în volumul "Poezii" publicat la Editura "Socec" (1883), având o scurta prefață semnată de Titu Maiorescu, unde, pe lânga creatiile care văzuseră deja lumina tiparului, sunt cuprinse și douăzeci și șase de poezii inedite. Dintre acestea face parte și "Ce te legeni..." Inspirată din creația populară, această poezie este concepută ca un dialog dintre poet și codru, un dialog imaginar care pune în evidență dragostea poetului față de natură, dar și tristețea sa exprimată prin glasul codrului, în fața trecerii neîndur atoare a timpului.

@urmăritori