SONETO DEL AMOR INSOMNE
(Sonetos del amor oscuro)
Federico García Lorca
Noche arriba los dos con luna llena,
yo me puse a llorar y tú reías.
Tu desdén era un dios, las quejas mías
momentos y palomas en cadena.
Noche abajo los dos. Cristal de pena,
llorabas tú por hondas lejanías.
Mi dolor era un grupo de agonías
sobre tu débil corazón de arena.
La aurora nos unió sobre la cama,
las bocas puestas sobre el chorro helado
de una sangre sin fin que se derrama.
Y el sol entró por el balcón cerrado
y el coral de la vida abrió su rama
sobre mi corazón amortajado.
Traducere -Cornelia Cristea
SONETUL IUBIRII INSOMNIACE
(Sonete de romantism întunecat)
Federico García Lorca
Înnoptând amândoi cu luna plină,
am început să plâng și tu râdeai.
Disprețul tău era un zeu, jelaniile mele
momente și porumbei înlănțuiți.
Noaptea deasupra noastră. Cristalul milei,
tu plângeai după îndepărtări cufundate.
Durerea mea era o formație de agonii
pe inima ta plăpândă de nisip.
Zorii ne-au unit pe pat,
gurile puse pe pârâul înghețat
de sânge nesfârșit care se varsă.
Și soarele a pătruns prin balconul închis
iar coralul vieți i și-a prins podoaba
pe inima mea învăluită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu