***

 Dimineața ne grăbim la muncă. Odată ce am ajuns la el, ne-am grăbit să facem 8 ore să treacă mai repede.

Noaptea, dăm fuga la ușa casei, grăbiți-vă să-i sărutăm pe cei dragi și grăbiți pasul să ne aruncăm în fața televizorului, cu telefonul mobil în mână sau tableta în brațe.

Ne grăbim de mici.

Ne grăbim să creștem, ne rugăm ca anii de liceu să se termine curând și dintr-o dată, apoi ne grăbim să terminăm colegiul.

Apoi ne grăbim să cumpărăm o casă sau un apartament cu datorii lungi sau pe viață.

Alegem să avem copii, pe care ne grăbim să-i creștem, întrebându-ne, "când au crescut atât de repede? ".

Și când cresc ne întrebăm de ce se grăbesc atât de tare să devină independenți și să ne părăsească atât de repede..

Abia atunci intră expresia în vocabularul nostru:

"Stai un minut... "Cred că sună familiar. "

Ultima vizită la bunica acasă,te grăbești să te întorci la a ta,ea ținându-te de mână și spunându-ți cu glas tremurând:"Mai stai puțin fiule,știe Dumnezeu dacă te mai văd. ".. ”

Acum aproximativ un secol și jumătate, John Ruskin, care provenea dintr-o familie foarte bogată, scria:

"Bogăția nu are valoare ca viața însăși, gândește-te de câte ori auzi întrebarea " Ce ai făcut cu toți banii ăia pe care i-ai acumulat? "

"Și de câte ori ai auzit pe cineva întrebând, "Ce ai făcut cu viața ta? ”Deci trăiește azi, mâine nu există! "Sună șocant, dar este realitatea, murim și nu luăm nimic. "

De aceea italienii au numit-o simplu: "Azi ești pe pământ, mâine ești în mormânt. " Pe pământ poți lăsa urme sau umbre. ”În mormânt nu mai ești nici urmă, nici umbră. "

Ce trist este să ne analizăm viața și să vedem de ce ne pasă atât de mult de cât material facem să moară sau să ne îmbolnăvim ființa spirituală, sentimentele noastre, simplitatea lucruri lor.

Autor: necunoscut