***

 MEMORIE  CULTURALA  - 𝗧𝗘𝗢𝗗𝗢𝗥  𝗠𝗔𝗭𝗜𝗟𝗨

Teodor Mazilu, dramaturg, prozator și poet român, s-a născut pe 11 august 1930 la București, într-o familie de muncitori. 

După absolvirea Liceului Comercial "Nicolae Bălcescu" și a Facultății Muncitorești,  a fost atras de meșteșugul scrisului și a urmat cursurile Școlii de Literatură și Critică Literară “Mihai Eminescu.” 

“𝘋𝘪𝘢𝘷𝘰𝘭𝘶𝘭 𝘮-𝘢 𝘪̂𝘯𝘥𝘦𝘮𝘯𝘢𝘵 𝘴𝘢̆ 𝘪̂𝘮𝘪 𝘦𝘹𝘱𝘭𝘰𝘳𝘦𝘻 𝘴𝘦𝘯𝘴𝘪𝘣𝘪𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 𝘴̦𝘪 𝘥𝘦 𝘢𝘪𝘤𝘪 𝘢 𝘪̂𝘯𝘤𝘦𝘱𝘶𝘵 𝘥𝘦𝘻𝘢𝘴𝘵𝘳𝘶𝘭 𝘴̦𝘪 𝘤𝘢𝘳𝘪𝘦𝘳𝘢 𝘥𝘦 𝘴𝘤𝘳𝘪𝘪𝘵𝘰𝘳.”

În 1956 a apărut volumul de schițe satirice “Insectar de buzunar”, dar adevăratul “șoc cultural” a fost produs de publicarea piesei de teatru, “Proștii sub clar de lună” - denunțarea satirică și neiertătoare a unor caractere superficiale cu”dorințe de absolut” a stârnit reacții controversate. 

Odată cu prima sa piesă, Teodor Mazilu a descoperit iubirea pentru teatru, acea invenție extraordinară a omului, “𝘥𝘰𝘷𝘢𝘥𝘢 𝘭𝘶𝘪 𝘥𝘦 𝘤𝘢𝘯𝘥𝘰𝘢𝘳𝘦, 𝘥𝘦 𝘳𝘦𝘴𝘱𝘰𝘯𝘴𝘢𝘣𝘪𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦”, iar dramaturgia românească s-a îmbogățit cu o nouă voce, capabilă să trateze ființa umană în impresionanta ei complexitate.

“𝘋𝘢𝘤𝘢̆ 𝘤𝘪𝘯𝘦𝘷𝘢 𝘪̂𝘮𝘪 𝘤𝘰𝘯𝘵𝘦𝘴𝘵𝘢̆ 𝘤𝘢𝘭𝘪𝘵𝘢̆𝘵̦𝘪𝘭𝘦, 𝘯𝘶 𝘮𝘢̆ 𝘴𝘪𝘮𝘵 𝘧𝘳𝘶𝘴𝘵𝘳𝘢𝘵, 𝘧𝘪𝘪𝘯𝘥𝘤𝘢̆ 𝘦𝘶, 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘮𝘢̆ 𝘤𝘶𝘯𝘰𝘴𝘤 𝘮𝘢𝘪 𝘣𝘪𝘯𝘦, 𝘮𝘪 𝘭𝘦 𝘤𝘰𝘯𝘵𝘦𝘴𝘵 𝘤𝘶 𝘴̦𝘪 𝘮𝘢𝘪 𝘮𝘶𝘭𝘵𝘢̆ 𝘷𝘪𝘳𝘶𝘭𝘦𝘯𝘵̦𝘢̆. 𝘌𝘶 𝘯𝘶 𝘤𝘳𝘦𝘥 𝘤𝘢̆ 𝘦𝘹𝘪𝘴𝘵𝘢̆ 𝘤𝘢𝘭𝘪𝘵𝘢̆𝘵̦𝘪 𝘤𝘰𝘯𝘴𝘵𝘪𝘵𝘶𝘪𝘵𝘦, 𝘪𝘯𝘥𝘦𝘱𝘦𝘯𝘥𝘦𝘯𝘵𝘦: 𝘯𝘰𝘣𝘭𝘦𝘵̦𝘦, 𝘥𝘦𝘭𝘪𝘤𝘢𝘵𝘦𝘵̦𝘦, 𝘤𝘶𝘳𝘢𝘫, 𝘮𝘰𝘥𝘦𝘴𝘵𝘪𝘦, 𝘥𝘦𝘮𝘯𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦, 𝘰𝘳𝘨𝘰𝘭𝘪𝘶. 𝘛𝘰𝘢𝘵𝘦 𝘢𝘴𝘵𝘦𝘢 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘧𝘰𝘳𝘮𝘦 𝘥𝘦 𝘢𝘥𝘢𝘱𝘵𝘢𝘳𝘦. 𝘋𝘦 𝘢𝘤𝘦𝘦𝘢 𝘷𝘦𝘥𝘦𝘮 𝘤𝘢̆ 𝘶𝘯𝘪𝘪 𝘰𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪 𝘴𝘦 𝘪𝘯𝘴𝘵𝘢𝘭𝘦𝘢𝘻𝘢̆ 𝘤𝘰𝘯𝘧𝘰𝘳𝘵𝘢𝘣𝘪𝘭 𝘪̂𝘯 𝘮𝘰𝘥𝘦𝘴𝘵𝘪𝘦, 𝘪𝘢𝘳 𝘢𝘭𝘵̦𝘪𝘪 𝘪̂𝘯 𝘰𝘳𝘨𝘰𝘭𝘪𝘶 𝘴̦𝘪 𝘴𝘦 𝘴𝘪𝘮𝘵 𝘭𝘢 𝘧𝘦𝘭 𝘥𝘦 𝘣𝘪𝘯𝘦..”

Faimos pentru stilul de viață boem, Teodor Mazilu a găsit inspirația în contradicțiile intrinseci oamenilor din proximitatea sa. Conflictul dintre esență și aparență, permanenta opoziție dintre aspirațiile către sublim și ridicolul personajelor au consacrat stilul său satiric în “Somnoroasa aventură”, “Don Juan moare ca toți ceilalți”, “Inundația””Acești nebuni fățarnici”, “Frumos e în septembrie la Veneția”, “Mobilă și durere”.

Despre „eroii” lui Teodor Mazilu, Romulus Diaconescu afirma că “𝘧𝘢̆𝘳𝘢̆ 𝘥𝘰𝘢𝘳 𝘴̦𝘪 𝘱𝘰𝘢𝘵𝘦, 𝘥𝘶𝘤 𝘤𝘰𝘯𝘴̦𝘵𝘪𝘦𝘯𝘵 𝘰 𝘷𝘪𝘢𝘵̦𝘢̆ 𝘥𝘦𝘥𝘶𝘣𝘭𝘢𝘵𝘢̆, 𝘪𝘢𝘳 𝘪̂𝘯𝘤𝘦𝘳𝘤𝘢𝘳𝘦𝘢 𝘥𝘦 𝘢 𝘵𝘳𝘢̆𝘪 𝘪̂𝘮𝘱𝘰𝘳𝘪𝘷𝘢 𝘥𝘢𝘵𝘦𝘭𝘰𝘳 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘳𝘪𝘰𝘢𝘳𝘦 𝘱𝘳𝘰𝘷𝘰𝘢𝘤𝘢̆ 𝘪̂𝘯𝘵𝘢̂𝘭𝘯𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘤𝘶 𝘢𝘣𝘴𝘶𝘳𝘥𝘶𝘭, 𝘤𝘰𝘯𝘧𝘶𝘯𝘥𝘢̆ 𝘢𝘳𝘵𝘢 𝘤𝘶 𝘷𝘪𝘢𝘵̦𝘢 𝘥𝘦𝘷𝘦𝘯𝘪𝘯𝘥 𝘷𝘪𝘤𝘵𝘪𝘮𝘦𝘭𝘦 𝘮𝘪𝘮𝘦𝘵𝘪𝘴𝘮𝘶𝘭𝘶𝘪 𝘤𝘶𝘭𝘵𝘶𝘳𝘢𝘭.”

Cu personajele pentru care imposibilitatea de a trăi profund, de a-și înțelege și recunoaște puținul adevăr din propriile sentimente sunt un modus vivendi, Teodor Mazilu și-a conturat o estetică aparte.

“𝘛𝘦𝘢𝘵𝘳𝘶𝘭 𝘮𝘦𝘶 𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘵𝘪𝘭. 𝘕-𝘢𝘮 𝘤𝘦 𝘧𝘢𝘤𝘦, 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪𝘦 𝘴𝘢̆ 𝘮𝘢̆ 𝘳𝘦𝘴𝘦𝘮𝘯𝘦𝘻… 𝘰𝘳𝘪𝘨𝘪𝘯𝘢𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 𝘦 𝘶𝘯 𝘷𝘪𝘤𝘪𝘶 𝘥𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘵𝘦 𝘷𝘪𝘯𝘥𝘦𝘤𝘪 𝘨𝘳𝘦𝘶.” 

Teodor Mazilu s-a stins din viată mult prea devreme, pe 18 octombrie 1980, la doa r 50 de ani.