***

 O  CARTE  PE  ZI  - “BĂIATUL CU PIJAMALE 

IN DUNGI”  - DE  JOHN  BOYNE

Astăzi a venit timpul pentru recenzia unei cărți pe care am tot amânat s-o citesc, “Băiatul cu pijamale în dungi”. Rar mi-a fost dat să citesc o carte mai înduioșătoare si trista decât aceasta și sper ca ceea ce am scris despre ea să vă trezească și dumneavoastră interesul.

Aceasta este povestea unui baietel german pe nume Bruno, al carui tata a primit o slujba foarte importanta, ceea ce inseamna ca toata familia trebuie sa se mute departe de oras, intr-un loc ciudat, unde casa lor e singura locuinta adevarata si unde in spatele unor garduri nesfarsite se afla sute, poate mii de oameni imbracati in pijamale in dungi. Bruno se straduieste sa inteleaga ce se intampla in jurul sau. Cititorul banuieste despre ce e vorba, dar bietul Bruno, nu. Porneste asadar sa exploreze imprejurimile si intrezareste un punct care devine o pata si pata, un baiat. 

Scrisa intr-un limbaj simplu, copilaresc, aceasta carte este mult mai mult decat o poveste pentru copii. Cititorul se va teme de momentul in care Bruno isi va pierde inocenta copilariei si va incepe sa intrezareasca adevarul, dar poate ca lucrurile vor evolua si mai rau si el nu va descoperi deloc adevarul.

Pentru că e, probabil, cea mai delicată carte ce face referire la perioada celui de-Al Doilea Război Mondial. Și spun asta pentru că întreaga poveste este redată prin ochii unui copil de nouă ani (protagonistul) care nu își poate poate imagina dimensiunea și complexitatea răului din jurul său, astfel că încearcă să găsească binele, frumosul și normalul chiar și acolo unde ele au încetat de mult să mai existe.

Iar John Boyne este foarte bun la a descrie senzațiile unui copil prin ochii acestuia, exagerând acolo unde un adult nu ar face-o și trecând cu multă ușurință peste unele lucruri de o importanță foarte mare, dar pe care un copil nu le poate aprecia la adevărata valoare. Mi s-a părut o dovadă de măiestrie literară redarea întregii povești într-un limbaj simplu, fără urme de sofisticare, păstrând totuși esența dramatismului și a evenimentelor istorice (chiar dacă vorbim despre o carte de ficțiune, ea se bazează pe adevărul istoric, al lagărelor de concentrare în care naziștii exterminau evrei).

Cartea are puțin peste 200 de pagini, scrise cu font mare, astfel că vorbim despre un conținut de dimensiuni mici ce poate fi parcurs cu ușurință într-una sau două zile, însă calitatea și esența acestui conținut vă vor rămâne, cel mai probabil, în memorie, mult după ce veți fi terminat lectura. 

Recent, în 2022, John Boyne a publicat și o continuare a „Băiatului cu pijamale în dungi”. Romanul “Ruinele timpului” a fost deja tradus și în limba română, fiind publicat de către aceeași editură RAO. Urmează să postez în curând și recenzia acestui roman (unul absolut excepțional), iar dacă recenzia de față nu a reușit să vă trezească interesul, aceea va fi, probabil, cea care vă va determina să citiți ambele cărți.

Citat:

“Drept răspuns, Bruno întinse și el mâna, astfel că vârfurile degetelor lor mijlocii aproape se atinseră.

- Mâinile noastre, zise el. Sunt așa de diferite. Uită-te! Cei doi băieți se uitară în același timp. Diferența era ușor de remarcat. Deși Bruno era mic pentru vârsta lui și în mod categoric nu era gras, mâna lui părea sănătoasă și plină de viață. Venele nu era vizibile pe sub piele, iar degetele nu erau mai mici decât niște rămurele. Totuși, mâna lui Shmuel spunea altă poveste. Cum de au ajuns așa? întrebă Bruno.

- Nu știu, răspunse Shmuel. De obicei arătau ca ale tale, dar n-am observat când s-au schimbat. Toată lumea de pe partea mea a gardului arată acum așa.” 

 John Boyne este un scriitor irlandez, nascut la Dublin in 1971. A scris nenumarate carti si povestiri pentru copii.

Romanul “Băiatul cu pijamale in dungi” a fost ecranizat in anul 2008 film de dramă istorică Holocaust, si a fost regizat  de Mark Herman.