***

 - Tata, ne vorbeşte satul, că suntem plini de nevoi.

 - Lasă-i tată, să vorbească, grija noastră-o ducem noi!

  - Azi copii-au râs de mine, că sunt mic și pricăjit.

 - Tu zâmbește și îi iartă, Ești de Dumnezeu iubit!

 - Dar am hainele-nvechite și mănânc pâinica goală.

- Măi copile-i cea mai dulce, c-o mănânci la-nghesuială!

 - Și mai spun că n-avem lemne, pentru iarna ce-o să vie.

- Dar avem copile dragă, suflet cald și bucurie.

 Ca suntem cu toți la masă și zâmbim de Sărbători,

 Și avem cât să ne ajungă! Ce ne trebuie comori?

 Crezi că cei ce au de toate, sunt mai  fericiți cumva?

 Pot avea aur cât lumea, că tot nu s-or bucura.

 Dintr-un blid mâncăm cu toții, dormim toți într-o cămară,

 Ne-ncalzim unul pe altul fericiți seară de seară,

 Dumnezeu va avea grijă de nevoi să ne ferească, 

Cea mai mare avuție-i mulțumirea sufletească!!

 Și-ți mai dau un sfat, ascultă-l: nu te-nvenina cu gândul,

 Gura lumii totdeauna, o astupă doar pământul!

            ✍️_Oa na Adriana Alexandrescu