***

 A XI-a Poruncă - Ion Minulescu

Ascultă, privește și taci!…

Ascultă, să-nveţi să vorbești,

Privește, să-nveţi să clădești.

Și taci, să-nţelegi ce să faci…

Ascultă, privește şi taci!

Când simți că păcatul te paște

Și glasul Sirenei te fură,

Tu pune-ţi lacăt la gură

Şi-mploră doar sfintele moaște –

Când simți că păcatul te paște!…

Când simți că dușmanul te-nvinge,

Smulgându-ți din suflet credința,

Aşteaptă-ţi tăcut biruința

Și candela minții nu-ţi stinge –

Când simți că dușmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,

De teamă să nu-mbătrâneşti,

Rămâi tot cel care ești –

Aceeași piatră de moară –

Când braţele-ncep să te doară!…

Iar când, cu ochii spre cer,

Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,

Ascultă, privește şi taci!…

Din brațe fă-ţi aripi de fier

Și zboară cu ele spre cer!…

„Revista Fundațiilor Regale”, IV, nr. 9, 1 septembrie 1937

​Texte culese din Ion Minulescu, „Poezii”, Editura pentru Literatură, Bucuresti, 1967, Colecția Biblioteca pentru toți

Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, București – d. 11 aprilie 1944, București) a fost un poet și prozator român, reprezentant important al simbolismului românesc. Ion Minulescu este numit director general al artelor în 1922.

„A XI-a poruncă” este o poezie scrisă de Ion Minulescu și publicată pentru întâia oară în „Revista Fundațiilor Regale”, IV, nr. 9, din 1 septembrie 1937, iar apoi a fost inclusă în volumul „Texte culese din Ion Minulescu, Poezii, apărut la Editura pentru Literatură, în București, în anul 1967.

Poezia scrisă de Ion Minulescu i-a fost dedicată lui Radu Cioculescu și reprezintă un îndemn personal și chiar o completare a Decalogului dictat, conform Bibliei, de către Dumnezeu lui Moise. În text întâlnim o serie de sugestii pe care eul liric le adresează unei alt e instanțe sau chiar propriei persoane.