***

 Amintirea Paradisului - Cezar Ivănescu

Când eram mai tânar și la trup curat,

Într-o noapte, floarea mea, eu te-am visat.

Înfloreai fără păcat, într-un pom adevărat

Când eram mai tânăr și la trup curat.

Nu știam că ești femeie, eu bărbat

Lângă tine cu sfială m-am culcat

Și dormind eu am visat; tu, visând, ai lacrimat

Când eram mai tânăr și la trup curat.

E pierdută noaptea aceea de acum!

Carnea noastră, de-i mai știi al ei parfum

Poamele ce-n poame stau, gustul cărnii tale-l au

Și cad mâine toate, putrede, pe drum.

Fă-l sa fie, Doamne Sfinte, numai om

Pe acel care ne-a ispitit sub pom

Și când pomul flori va da, fă sa-i cada carnea grea,

Cum cădea-va, după cântec, mâna mea....

Cezar Ivănescu (n. 6 august 1941, Bârlad, județul Vaslui — d. 24 aprilie 2008, București) a fost un poet, dramaturg, scriitor și director de editură român.

„În epoca nouă, Cezar Ivănescu a trecut fără să-şi fi curbat coloana vertebrală în cea zisă de Aur şi fără să regrete avantajele care ar fi decurs din adaptare. Şi pentru că Istoria, pe intervale mai mari, reglează perfect atât imposturile, cât şi nedreptăţile, e tot mai evident, azi, că poezia lui Cezar Ivănescu este şi va fi în continuare citită, în timp ce a altor colegi de generaţie, nu. Este tot mai limpede că succesul vedetelor din socialismul real nu se prelungeşte în epoca democratică, întrucât era unul circumstanţial şi contextual; şi că, în schimb, cota lui Cezar Ivănescu rămâne neatinsă de ruptura revoluţionară de sistem şi de fluctuaţiile inerente, pentru că ea s-a datorat strict poeziei şi valorii acesteia.”

Daniel Cristea-Enache, Portret de poet (fragment), Român ia literară, nr. 46, 2014