***

 MEMORIE  CULTURALA  - RABINDRANATH  TAGORE

Azi se împlinesc 83 de ani de la moartea lui

Rabindranath Tagore, nume europenizat al lui Rabindranâth Thâkur, scriitor  şi filozof indian, cel mai important poet indian din epoca colonială. 

A fost un scriitor bilingv, exprimându-se atât în limba bengali, cât şi în limba engleză, pictor şi compozitor al mai multor cântece cu caracter popular. Rabindranath Tagore s-a născut în data de 7 Mai 1861, la Calcutta -India  

A fost primul scriitor din Asia care a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură (1913). 

Moare  la 7 August 1941, Calcuta, în India Britanică (după o lungă şi grea suferinţă şi o comă prelungita).

Citate: Rabindranath Tagore:

“Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile vieţii tale înfloresc singure.

Te iubesc, dragul meu. Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, dragul meu drag, şi iartă-mi astă iubire.

Şi dacă nu mă poţi iubi, dragul meu, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurită voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei. Întoarce-ţi faţa de la mine, dragul meu drag, şi iartă-mi astă durere.

Şi dacă mă iubeşti, dragul meu, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca o zeiţă, îmi închin ţie darurile mele, primeşte-mi mândria, dragul meu, şi iartă-mi fericirea.

Iubirea, ca şi lumina, nu rămâne ascunsă.

Viaţa nu este altceva decât continuul miracol de a exista.

Dormeam şi visam că viaţa nu e altceva decât o mare bucurie. M-am trezit şi am văzut că viaţa aşteaptă să fie trăită. Am trăit-o şi am înţeles că în trăire era bucuria.

Dacă nu poţi să accepţi adevărul din exterior, ai să te împaci cu minciuna din interior.

Micul adevăr e din cuvinte

Limpezi şi scânteietoare-n minte;

Marele-adevăr este o mare

De tăcere cutremurătoare.

Bazinul se umple cu apă, focul se aprinde cu foc, iar sufletul cuiva se modelează datorită sufletului altcuiva".

“Prima floare inflorita pe Terra a fost o invitatie la un cantec necantat inca."

“Am închis ușa ca să nu intre minciuna. Atunci adevărul m-a întrebat: eu pe unde voi intra?” 

“Floarea nu ştie cât de scumpă e frumuseţea ei.”

“Fluturii numără clipe, nu ani, şi totuşi au timp destul.”

“Cu același descântec , luna adoarme pământul și răscolește marea...”

“Plângem timpul ce-a trecut, 

Sună goarna v eșniciei,

Am trăit şi n-am ştiut.”,