duminică, 11 august 2024

***

 Pilda de weekend ...


                       Poveste de viață 


  O bătrână stă la o masă într-o cofetărie.  

 Chelnerița aduce meniul și-i cere comanda. Bătrâna întreabă:

– Cât costă o felie de tort ? Chelnerița răspunde:

– 3 lei.

Bătrâna scoate niște monede din buzunar, începe să numere încet și apoi întreabă din nou:

– Dar cât costă cea mai mică? Chelnerița devine puțin nervoasă pentru că avea multe mese de servit. I-a răspuns:

– 2 lei.

– Nu-i nimic, atunci o iau cu plăcere pe cea mai mică, a răspuns bătrâna. Chelnerița a adus felia de tort enervată și imediat a pus nota de plată pe masă gândindu-se ca nu cumva să plece imediat băbuța și să nu achite. Bătrâna, mâncând foarte încet și cu plăcere tortul, s-a ridicat uşurel, a pus banii pe masă, a scris ceva pe o foaie de hartie și a plecat. Pe marginea farfurioarei mai lăsase un plic. Când chelnerița s-a dus să curețe masa, a observat că bătrâna îi lăsase bacșiș un leu. Emoția și surpriza i-au adus o suferință în suflet nespusă. S-a întors repede să caute bătrâna pentru a-i returna bănuțul și a-i mulțumi. Dar era prea târziu, bătrânica plecase. I-a părut rău că a judecat-o pe bătrână ieftin... Bătrâna avea doar trei lei și tocmai luase o felie de tort de doi lei pentru a-i da un leu ca "dar" Apropiindu-se tanăra de masa unde a stat bătrâna, observă un plic pe care il deschise și descoperi o poză: Era o fotografie cu chipul mai tânăr al bătrânei ținând în brațe un copil. Apoi citi și biletul lăsat pentru ea în plic pe masă:

 - Maria, tu nu mă cunoști… Părinții tăi acum 20 de ani au avut un accident și au murit. Te-am luat şi te-am crescut pană la 3 ani, apoi eu am suferit un accident vascular, iar tu ai fost înfiată...Te-am găsit greu... Mare bucurie că te-am văzut! Te iubesc nespus! Acum trebuie să plec la azilul de unde sunt… Ai aici adresa și o cheie unde vei găsi o locuință cu tot ce îți trebuie. Este a ta și a viitorilor tăi copii… Nu plânge… Te îmbrățișez cu mult dor și drag, bunica Ana.

 Tânăra izbucni în lacrimi…și sărută poza și scrisoarea. Cu 1 leu în mană stătea și privea la ceruri. După 2 săptămâni de căutări găsise azilul unde stătea bunica Ana. Când a ajuns acolo cineva o astepta pe Maria și spuse:

– Vă rog să ne iertați. Bunica Ana a plecat la ceruri acum patru zile. Știa că veți veni si v-a lăsat câteva cadouri. Vedeți casa nouă de alături ??

Este construită de ea pentru bătrânii singuri…Ați avut o bunică minunată. Tânăra se așeză pe un scaun își cuprinse fața cu palmele sale, iar printre ele curgeau picuri de lacrimi… Era durerea adâncă pentru bunica ei.


 Această poveste arată clar că se pot trage concluzii pripite. Pentru că înainte de a judeca pe cineva ar trebui să privești între pereții tăi, să îți cunoști temerile și grijile...

      

    Aşadar :

- Nu folosi cuvinte ca o armă pentru că doare!

Vei observa că sunt oameni minunați pe care nu îi cunoști, dar îi  judeci după aparențe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 CALENDARUL ZILEI– 6 noiembrie                  "O idee trebuie s-o iubeşti întocmai ca pe o femeie.                   Să fii fericit o...