***

 Acelei care a plecat – Ion Pribeagu

Când ai plecat, zâmbind, din casa noastră,

Din odăiţa plină de senin,

În grabă, ai uitat o floare-n glastră

Şi pijamaua ta de crèpe de chine.

Sărmana pijama cu flori bizare,

În care-ai râs atât, nici nu credea

Că va veni o zi amară-n care

Ai să ne uiţi, pe mine şi pe ea.

De-atunci, şedem în fiecare seară

În faţa sobei pline de cărbuni

Şi depănăm povestea iar şi iară,

Ca doi prieteni buni.

Ştiind c-atât de mult îţi fuse dragă,

O-mbrăţişez sub vraja din amurg,

Prin falduri îmi adorm privirea vagă

Şi-i mângâi fiecare brandenburg.

Şi noaptea, prin apusuri cristaline,

Când dorul sparge-al lacrimilor dig,

O culc în pat alăturea de mine

Şi-o învelesc, ca să nu-i fie frig.

Ion Pribeagu (n. 27 octombrie 1887 Sulița, județul Botoșani – d. 1971, Tel Aviv, Israel) a fost pseudonimul literar al lui Isac Lazarovici, poet și umorist român și israelian de limba română.

În 1939, Ion Pribeagu era deja o legendă vie. Vremurile erau aspre, însă, pentru evreii din România. Influenţa „Gărzii de Fier“ în România aproape îi pereclita cariera. Cu toate acestea, istoricii spun că, pentru Ion Pribeagu, a fost anul în care Constantin Tănase a venit, l-a invitat la o masă într-o cafenea bucureşteană şi i-a cerut cu multe rugăminţi să-i devină textier. „Umorul sănătos degajat de poeziile lui Ion Pribeagu a fost remarcat de celebrul actor de revistă Constantin Tănase, care i-a solicitat colaborarea în 1939. Pentru acesta, între anii 1939-1944,  înzestratul umorist a scris nenumărate scheciuri, care au făcut deliciul publicului prezent la spectacolele Companiei de Revistă «C ărăbuş»“, precizează Median.