***

 Dacă ar trebui să cer iertare cuiva, mi-aș cere  mie.

Pentru dățile în care m-am agățat de durere pentru că mi-a fost frică de fericire.

Pentru că m-am agățat de ceea ce m-a rănit în loc să renunț.

Pentru că nu eram liberă când cușca era deschisă.

Pentru că am dat totul și nu am așteptat nimic în schimb.

Pentru că mi-am irosit lacrimile pe ceea ce nu merita.

Pentru că am adunat firimiturile pe care mi le-a lăsat viața în cale.

Pentru că nu m-am văzut pe mine,  nu am ridicat capul și am rămas umbra unei umbrele. 

Pentru că mi-am lăsat viața deoparte și am dat prioritate celor din jurul meu. 

Pentru că am lăsat să fiu o sculptură în mâinile celor care nu sunt sculptori. 

Pentru că îmi era teamă și rușine pentru greșelile mele, pentru eșecurile mele, pentru ceea ce am trăit și acceptat ca datorie.

 IARTĂ-MĂ VIAȚA !

Facebook...