***

 VINOVAŢII STĂRII ACTUALULE A NAȚIUNI ROMÂNE SUNTEM NOI , POPORUL  ROMÂN  !

Nimeni nu ne-a luat puterea dintr-o dată, așa cum li se pare multora. Nu s-a petrecut nimic peste noapte. Noi am cedat puterea. Forța noastră. Capacitățile și aptitudinile. Am lăsat, puțin câte puțin, să ni se scurgă printre degete. Din lene. Apoi, din prostie. Pentru că lipsa de exercițiu a unor capacități duce întâi la stagnarea lor. Apoi, la dispariție. La prostire.

Întâi am inceput sa renunțăm la mersul pe jos. Și să mergem la sală. Unde ai nevoie de coach. Pentru că tu nu știi. Nu mai știi nevoile corpului tău fizic. Pe care l-ai cedat unui antrenor. Apoi l-ai cedat unui coach de lifestyle. Pentru că tu ai uitat cum să te îmbraci. Ai uitat lecțiile de desen din școala generală, despre asortarea și combinarea culorilor. Trebuie să îți spună altul.

Apoi ai uitat să mănânci. Cum și ce. De fapt, ai uitat să fii atent la semnalele organismului tău. Să le decodifici. Din comoditate. Și ai mers la nutriționist.

Partea psihică ai cedat-o psihiatrilor și psihologilor. Ei știu mai bine decât propriul tău psyche care este mersul mișcărilor tale lăuntrice. La biserică nu mai mergi, e de prost gust, e de medievali. Ce să mai vorbim despre spovadă? Cum să îi spui tu popii ce te macină? Unui străin? Lasă, că îi spui psihologului, pe o grămadă de bani. 

Copiii i-ai îndepărtat cât mai mult. Să se ocupe alții de educația lor. Cât mai mult timp. Îi lași departe tot mai mult. Școală, apoi after-school. Pentru că tu ești ocupat. În timpul acesta mergi la fitness. Sau la shopping. Ori la salon. Ori cu prietenele / prietenii. Celebra sintagmă "timp pentru mine".  Care, in traducere, este moartea educației. Alienarea odraslelor. Robotizarea formalizată a familiei. "Quality time" scrijelești pe tastatura rețelelor de socializare. Orice timp departe de copilul tău e un recul social. Toate aceste reculuri formează noua societate abominabilă. 

Curățenia ți-o face menajera. Curierul îți aduce cumpărăturile. Grădinarul se ocupă de gradina ta. Pe care doar o arăți cu mândrie prieteniilor. Nu e nimic din tine acolo. Sătul de generații, de zeci, să muncești pământul, ai cedat și bucuria asta. De fapt, ai cedat o legătură esențială. La fel de importantă precum copiii, sufletul și trupul tău: legătura cu pământul. Despre care vorbești emfatic atunci când te întorci de la cursurile de spiritualitate, unde ai învățat meditația de împământare. Spiritualitatea nu se învață la cursuri. Se trăiește organic. Sau nu există. 

La job ai training peste training. În locuri care mai de care mai turistice. Desigur, departe de familie. Tu nu mai știi să muncești. Trebuie să fii permanent tutoriat. Updatat și upgradat. Ca o mașinărie. Obiectualizarea ființei.

Tu nu mai știi să faci nimic: mergi la cursuri de parenting, pentru că nu mai știi să îți crești copilul propriu. Trebuie să te învețe altul. Mergi la cursuri de echilibru financiar. Căci tu nu mai ai habar cum să pui bani deoparte. Mergi la cursuri de sexualitate. Că nici măcar în pat nu mai știi ce să faci, trebuie lecții.

Bine că respirația și mersul sunt automatisme. Altfel ai deceda asfixiat și imobil. Că nu e nimeni să te învețe.

Te-ai golit de tine treptat. Ești o carcasă care are nevoie de instrucțiuni pentru orice. Nu ți-a luat nimeni puterea. Ai oferit-o primind la schimb câteva fărâmituri de iluzie a unei vieți împlinite. Ești o fantoșă. Și tu vrei acum să te opui?"

   G-ral maior rez Gomoi Cri stian Marian