***

 Dreptul la întrebare - Adrian Păunescu

Din toate drepturile lumii

Pe unul singur nu-l cedez,

E strategia mea intimă

Și este singurul meu crez.

Nu-l dau chiar dacă vin la mine

Toate statuile călări,

E dreptul meu la îndoială

Și de a pune întrebări.

Nu l-a epuizat nici Hamlet,

Deși l-a folosit de-ajuns,

Cred în puterea întrebării

Chiar dacă nu-i găsesc răspuns.

Ea mi-e religie în viață,

Cu ea termin, cu ea încep,

Eu , simplu cetățean al lumii,

Măcar atât mai am: întreb.

Cu pumnii strânși în fața morții

La fel copiii mi-i cultiv,

Ca neamul omenesc de-a pururi

Să fie interogativ.

Adrian Păunescu (n. 20 iulie 1943, Copăceni, raionul Sîngerei, Republica Moldova – d. 5 noiembrie 2010, București, România) a fost critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător și politician român.

Poezia „Dreptul la întrebare” de Adrian Păunescu este o operă poetică care explorează tema libertății și a dreptului de a pune întrebări, prin intermediul metaforelor și comparațiilor cu natura și cu obiecte din viața cotidiană. Publicată în anul 1986, aceasta este o poezie în care autorul își exprimă indignarea față de sistemul totalitar comunist din România și sugerează că oamenii ar trebui să aibă dreptul de a pune întrebări și de a-și  exprima opiniile fără teamă.