***

 Dacă ai putea înțelege și vedea acum ce multe lucruri frumoase ai în viața ta , ai îngenuncheat  în fața cerului și ai fi plin de recunoștință . Oamenii nu apreciaza de multe ori ceea ce au numai după ce pierd . 

Învață să trăiești acum bucuros pentru ceea ce ai acum în viata ta ca să nu trebuiască să  plângi după ceea ce ai avut și ti-a fost luat .

Viața nu face zgomot . 

Trece așa de ușor , încât dacă nu ești atent , îți scapă printre degete .

Ce frumos e să ai inima plină...Sã fii sãrac , dar plin de bogăţie ,

Să fii umil, dar lumea sã te ştie ,

Sã plãngi în somn , dar ziua să zãmbeşti ,

Sã n-ai nimic , dar tu sã dãruieşti .

Să te urască toţi , dar tu să ii iubeşti ,

Atunci şi doar atunci poţi spune cã trăieşti .

Soare în inimi , liniște , frumos , zâmbete și speranță !

Plină de drag de viață de dorințe , iubire ,și oameni dragi .

Asta-i fericirea...Un suflet prea plin de iubire! 

După-Amiază cu Bine  și Frumoas în suflet și în viață !

Hoinari prin Ciucaș .

E una din acele zile în care ideile se pierd și cuvintele se ascund . 

E una din acele zile în care m-aș ascunde și m-aș pierde. 

E ușor să mă ascund , e foarte greu să mă pierd . 

Busola mea îmi arată mereu același punct cardinal . 

Un punct cardinal notat cu V . 

Oricât aș încerca să deviez de la rută , oricât m-aș chinui să mă ascund, sunt mereu cu un pas mai aproape de V . 

Nordul , sudul , estul…nu mă interesează . 

Nici măcar vestul . 

Pe busola mea V vine de la veșnicie . 

Azi , aș păcăli pașii mei și i-aș îndrepta în oricare altă direcție , doar, doar să simt că sunt om , să simt că sunt limitat , să simt că nu pot și să gândesc că tot ce contează e doar aici , acum . 

M-aș pierde de veșnicie așa cum o fac cuvintele de mine . 

M-aș ascunde de etern ca gândul bun de sufletul meu . 

Aș îndrepta pasul meu spre nord , aș alerga spre est , m-aș arunca spre vest și aș conduce ani spre sud dar…degeaba . 

Oriunde mi-aș îndrepta pasul , oriunde aș încerca să fug , veșnicia îmi numără pașii . Oriunde aș apuca-o , sunt cu-n pas mai aproape de etern . 

Azi aș vrea să simt că-s om și să uit că n-am să mor niciodată .

Într-un timp în care gândurile derapează constant, găsesc refugiu adesea în liniștea pădurilor și a munților . 

De jure sunt stabil dar de facto cine mai știe . Mă fac una cu fagul care-mi crește spătar și simt cum seva lui se leagă cu seva mea . 

Poiana plină de flori cu a ei veșnicie , și eu  un om cu un suflet mereu dornic de seva proaspătă a naturii . 

Într-o zi legătura asta nu se va mai rupe . 

Într-o zi voi fi una c u pădurea , voi fi una cu Munţii..