***

 

În trecerea grăbită prin lume către veci,

Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!

Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrimile arzând

Fă-ţi timp să poţi cu mila să le alini oricând!

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adâncimi de vis,

Fă-ţi timp pentru prieteni cu sufletul deschis!

Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,

Fă-ţi timp s-asculţi ce spune o floare, un cocor!

Fă-ţi timp, pe-un munte seara, stând singur, să te rogi,

Fă-ţi timp, frumoase amintiri de unul să invoci!

Fă-ţi timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni

Fă-ţi timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini…

În trecerea grăbită prin lume către veci,

Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!

Fă-ţi timp să fii aproape de cei iubiţi, voios,

Fă-ţi timp să fii şi-al casei şi-n slujba lui Hristos!

Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,

Fă-ţi timp, că eşti de multe mistere-nconjurat!

Fă-ţi timp cu orice taină sau adevăr să stai,

Fă-ţi timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!

Fă-ţi timp s-asculţi de  toate, din toate să înveţi,

Fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul preţ!

Fă-ţi timp ACUM!

Să ştii: zadarnic ai să plângi,

Comoara risipită a vieţii n-o mai strângi!

Fă-ţi timp!

O, nu uita,

Fă-ţi timp!