***

 În fiecare viață de urmare

De data asta cred că o să pleci,

te simt cum vrei să fugi spre libertate,

am tot sperat că stai și n-ai să treci

peste vreo două clipe minunate

ce poate-au fost, iubito, doar un dar,

în seara de Crăciun, să mă aline,

și bănuiesc că n-ai avut habar

c-am să mă-mbolnăvesc, acut, de tine.

Îmi lași inima, frântă, sângerând,

când spui din ochii blânzi la revedere...

Tu nu-nțelegi că eu rămân plângând

și mă înec în lacrimi de durere?

Poate gândești că e un suicid

iubirea fără limite, nebună,

dar eu te vreau și pot chiar să ucid

numai să fim, iubito, împreună.

O șansă dacă-mi dai, o să profit

să-ți pun tot universul la picioare,

să te iubesc până la infinit,

în fiecare viață de urmare.

Voi fi oriunde ești să te respir,

cuvinte ca să-ți spun sunt prea puține,

noaptea adorm în mâini c-un trandafir

și simt că ești aievea lângă mine.

Vreau să trăiesc cu tine și să mor

în poala ta, ținându-te de mână

că n-aș putea în versuri să măsor

cât te iubesc, nu-s rime  la-ndemână.

versuri: Ioan Grigoraș