marți, 30 iulie 2024

***

 Vasile Militaru este autorul real al celebrei poezii "A venit aseară mama", dedicată prietenului său George Enescu în 1930 şi atribuită mult timp (70 de ani) lui George Coşbuc. George Enescu a pus-o pe note în scurt timp fiind o capodoperă a genului.


"Sătulul și flămândul", un poem de Vasile Militaru!

 

Vasile Militaru a fost condamnat de comunişti, la vârsta de 74 de ani, la 32 de ani de închisoare. A murit în 1959, la scurt timp după aflarea sentinţei, în închisoarea Ocnele Mari, după ce a fost torturat crunt la Piteşti.


Sătulul si flămândul


Născut în zodie ferice, ca toţi acei de-un neam cu sine,

Un porc bogat, al cărui pântec era de-a pururea sătul

Şi care n-avusese parte, în viaţa lui, decât de bine,

Având moşii, din care-adesea porumbu-i putrezea-n pătul;

Într-un cuvânt, un porc nabab,

A fost întâmpinat odată, la poartă, de-un biet câine slab,

Flămând, abia c-un pic de viaţă,

Şi care nu vedea lumina decât aşa, ca printr-o ceaţă…

– Ah, fie-ţi milă de-un biet câine,

Prea fericitule boier…


Dă-mi firimiturile-ţi de pâine,

Nu ma lăsa sub sfântul cer,

De foame istovit să pier…

Dar porcul, care după masă gusta dulceaţa unei poame,

Din cale-afară de mirat,

Pe bietul câine l-a-ntrebat:

– De foame-ai zis? Ce-i aia foame?

Nemaiputând să stea-n picioare şi istovit, căzând pe brânci,

Flamândul stins, porni să-i spună: Când nu mai ai ce să mănânci,


Simţi o sfârşeală fără margini, slăbeşti, de te doboară vântul…


Vezi verde-galben, se-nvârteşte cu tine, parcă, tot pământul…


Cu vremea, mintea nu mai poate, din tot, nimica să-nţeleagă,

Apoi te stingi, precum se stinge o lumânare arsă-ntreagă…

Şi bietul câine-şi dete duhul… Dar porcul, nebăgând de seamă,

Răspunse rar, cu gura plină de-a poamei prea gustoasă zeamă:

– Pai, ştii că e o fericire să-ţi fie foame, dragă câine?


Şi tu-ndrazneşti să mai ceri pâine?!

Auzi, mă rog: să vezi anume

Cum se-nvârteşte-ntreaga lume;

Cum vin, privirea să-ţi dezmierde, culori de roşu-galben-verde;

Să mi te simţi, într-un cuvânt,

Uşor ca fulgul dus de vânt

Şi, totuşi, să te plângi de soartă şi să cerşeşti ca un ţigan?

Păi, iartă-mă, dulău bălan:


Ori eşti ingrat, ori şarlatan!


Şi porcul, scuturând agale brumatul ţigaretei scrum,


Nici că s-a mai uitat la câine şi, mândru, şi-a văzut de drum…


Flămânzilor, când vreţi să cereţi de la sătui niţică pâine,

Cum a cerut sărmanul câine,

Acelui ce gustă din poame –

Să cereţi numai de la omul care a-ndurat cândva de foame,

Căci, altfel, nu e vorbă goală proverbul care-mi vine-n g ând

Şi care spune că: "Sătulul nu crede bietului flămând".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 BOALA – MARIN SORESCU Doctore, simt ceva mortal Aici, în regiunea ființei mele Mă dor toate organele, Ziua mă doare soarele Iar noaptea lun...