***

 Un fapt interesant despre poezia „Niciodată” de Adrian Păunescu este că aceasta a fost scrisă în timpul regimului comunist din România și a fost una dintre primele poezii publicate după revoluția din 1989. Deși poetul a fost uneori criticat pentru relația sa cu regimul comunist, această poezie sugerează că el a avut o viziune profundă asupra vieții și a trecerii timpului, care a fost apreciată și după căderea regimului comunist.

De asemenea, poezia a devenit una dintre cele mai cunoscute și apreciate poezii ale lui Adrian Păunescu, fiind considerată o meditație profundă despre trecerea timpului și importanța prezentului. Mesajul poeziei este unul universal, valabil pentru orice epocă și cultură, și este adesea folosit în meditații și discursuri despre viață și îmbunătățirea personală.

Un alt fapt interesant este că poezia „Niciodată” a fost interpretată de mai mulți artiști și cântăreți, atât în România, cât și în alte țări, devenind astfel un cântec popular. Interpretările includ atât versiuni în limba română, cât și în alte limbi, cum ar fi engleza, germana sau spaniola. Acest lucru demonstrează cât de mult a fost apreciat și răspândit mesajul profund al poeziei în întreaga lume.

Un cântec nu-i nimic în lumea asta

Mai bine să-l zdrobeşti şi apoi să taci

Cînd el cu o iluzie nu umple

Ghiozdanele copiilor săraci.

Destul cu-atâtea găşti aristocrate

Ce caută şi-n cântece câştig

Un cântec nu-i nimic dacă nu face

Mai cald în casele în care-i frig.

Niciodată, niciodată

Să nu uităm de cei mai trişti ca noi.

Dezmoşteniţii-şi caută o cale

Nenorociţii trec cu paşii grei

Nu ne putem închide-n cabinete

Făcând uşor abstracţie de ei.

Mizeria există pînă-n oase

Popoare mor şi indivizi decad

Nu-i cântec pe pămînt să nu miroasă

A foc, a năduşeală şi a iad.

Şi dacă toate cântecele noastre

Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot

Noi pentru cei săraci şi fără şanse

Sîntem mereu datori să facem tot.

Măcar atât din toate să rămînă

Din tot ce-am pătimit la focul mic

Un vers, o spovedanie, un cîn tec

De partea celor care n-au nimic.