***

 CATEDRALA MITROPOLITANĂ ORTODOXĂ DIN IAȘI, MOLDOVA, ROMÂNIA 

Ideea construirii unei biserici monumentale aparţine Mitropolitului Veniamin Costachi, hrisovul domnesc al lui Ioan Sandu Sturdza (8 august 1826) privind lucrările de proiectare şi construcţie, fiind actul de naştere al Catedralei Metropolitane. Însă, piatra de temelie şi construcţia propriu-zisă se datorează râvnei şi ostenelilor mitropolitului Veniamin Costachi.

Pisania I poartă însemnarea: "În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedesparţită, noi Carol-I cu mila Lui Dumnezeu şi voinţa naţională rege al României, aflatam în părăsire această sfântă şi Dumnezeiască biserică Catedrala Mitropoliei Moldovei din Iaşi a căreia primă piatră fundamentală s-a pus în ziua de 3 iulie anul 1833, cu multă râvnă Dumnezeiască şi cu mare ceremonie religioasă de către Prea Sfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei Veniamin Costahi în numele Sfântului marelui mucenicu Gheorghe pe locul vechii biserici ce a fost clădită de fericitul în pomenire Ştefan Voievod Cel Mare închinată Naşterei Sfântului Ioan Botezătorul şi în urmă reînoită de Anastasia Doamna Soţia lui Duca Voievod care i-a pus hramul Întâmpinarea Dommnului destinând-o tot atunci să fie catedrala Mitropolitană. Continuatu-s-a lucrarea clădirii acesteia începută din nou în anul 1833 până la anul 1839, când s-a aşezat şi acoperământul ei; dar din cauza căderei Bolţilor din năuntr şi a retragerii din Arhipăstoriea Moldovei în anulu 1842 a Fericitului în pomenire Fondator al Mitropolitului Veniamin la Mănăstirea Slatina unde a şi încetat din viaţă în 18 dec. anul 1846, precum şi a grelelor împrejurări ale timpurilor ce a urmat încetând atunci lucrarea, această biserică a rămas în părăsire şi neterminată la anul 1880."

Pe locul unde se afla Biserica Albă din secolul al XVI-lea, apoi Stretenia, o altă biserică, din secolul al XVII-lea, s-a început zidirea noului locaş.

Lucrările au început în anul 1833. Arhitecţii vienezi Johann şi Gustav Freiwald au adoptat pentru noua biserică stilul neoclasic. S-a lucrat intens până în anul 1841, în ultimii ani sub conducerea arhitectului rus Sungurov.

În 1842 mitropolitul Veniamin este silit să se retragă din scaun. Lucrările vor fi întrerupte. Totodată apar probleme serioase în legatură cu rezistenăţa bolţii centrale, de mari dimensiuni. Se încearcă diferite soluţii, anii trec şi, datorită vitregiei vremurilor, biserica rămâne neterminată timp de aproape patruzeci de ani.

Căzând bolta centrală, biserica rămâne în ruină până în 1880.

La 15 aprilie 1880 se pune cea de-a doua piatră fundamentală. Refacerea planurilor bisericii este încredinţată arhitectului Alexandru Orăscu, rectorul Universităţii din Bucureşti. El adaugă cele două rânduri de pilaştri masivi în interior, realizând o clădire de plan basilical, cu o navă centrală şi două nave laterale mai mici. Păstrează cele patru turnuri laterale decroşate, dar renunţă la cupola centrală de mari dimensiuni, înlocuind-o cu un sistem de patru bolţi, despărţite prin arce transversale.

Lucrările se vor termina în 1887.

Pisania II poartă însemnarea: "În numele Tatălui al Fiului şi al Sfântului Duh Treimea cea de o fiinţă şi nedesparţită, Noi Carol I cu mila Lui Dumnezeu şi voinţa naţională rege al României, văzând Patria întărită şi înălţată în urma marelui război pentru independenţa Naţională din anul 1877, am decis în anul 1889 după votul dat de Camerele Legiuitoare a săvârşi clădirea acestui locaş Dumnezeiesc, începând lucrările de restaurare în 15 aprilie 1881, când s-a pus astă piatră fundamentală la pilaştri interiori adaoşi acum din nou pentru susţinerea Bolţilor. Terminatu-s-a întreaga lucrare în anul mântuirii 1886, al domniei noastre al douădecilea şi unulea, al regatului meu al şaselea împodobindu-se şi înzestrându-se cu vase sfinte, candele de argint, policandre, odoare şi veşminte preţioase, precum şi cu cele zece ferestre cu măiestrie împodobite şi închinate de noi ca un prinos al râvnei noastre pentru înălţarea sfintei biserici ortodoxe întru pomenirea mea, a iubitei mele sotţ Elisabeta regina şi a urmaşilor noştri, prin stăruinţă a Sfântului Arhiepiscop şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei Iosif Naniescu, preşedinte al comisiunei de priveghere şi de conducere a lucrărilor de restaurare şi prin concursul guvernului meu sub preşedinţia d-lui Ion Brătianu şi a miniştrilor mei de culte reposatul Vasile Boerescu la începutul lucrărilor şi Dimitrie A. Sturza în urmă până la terminare, fiind membri comisiunei de restaurare Daniil Scarlat Pastia, fost vice preşedinte al Camerei Deputaţilor şi fost primaru de Iaşi, Nicolae Drossujost senator, înlocuit după încetarea din viaţă în 1884 de Lt. Colonel Constantin Langa, iar arhitect dirigent Al. Orescu - vicepreşedinte al senatului şi pictor profesorul Gheorghe M. Tattarăscu, ambii din Bucureşti şi s-a sfinţit acest sfânt locaş de Mitropolitul Iosif Naniescu, joia 23 Aprilie, anul 1887."

Experimentatul pictor bucureştean, maestrul Gheorghe Tattarescu, aflat la vârsta deplinei maturităţi artistice, împodobeşte catedrala cu icoane şi elemente decorative care impresionează prin diversitate şi sensibilitate, de influenţă renascentistă.

Respectând canoanele Erminiei ortodoxe, Tattarescu se arată însă deschis influenţelor picturii occidentale, pe linia noutăţilor căutate de pictura bisericească românească în sec. al XIX-lea. Atât în realizarea celor patru scene biblice de pe bolţile navei centrale cât şi în zugrăvirea chipurilor de sfinţi şi în alcătuirea compoziţiilor decorative se resimte rigoarea neoclasicismului de factură italiană, pe care artistul îl cunoscuse în anii de studii la Academia di San Luca din Roma. Se realizează, astfel, un inspirat echilibru între pictură şi stilul arhitectonic.

Sfintirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost o sărbătoare pentru întreaga naţiune. Familia primului rege al României, Carol I, şi-a legat numele de acest locaş prin donaţii de mare preţ, ca semn al recunoştinţei neamului pentru jertfele şi evlavia fostei capitale a Ţării Moldovei, "a doua mea capitală", cum o numea suveranul.

Catedrala ieşeana în stil renascentist este o clădire monumentală de plan dreptunghiular, marcată la colţuri de patru turle decroşate. Stilul arhitectural este inspirat din forme târzii ale renaşterii italiene, asemănător cu al vestitei biserici "Trinita del Monte" din Roma. Elementele decorative, atât în interior cât şi în exterior, sunt dominate de baroc. Pictura s-a făcut astfel încât să creeze o constantă în stilul arhitectural, iar pictorul Gheorghe Tattarescu a realizat aici una din culmile creaţiei sale. În patrimoniul catedralei este şi o frumoasă icoană cu "Învierea Domnului" de Irineu Protcenco.

Din anul 1889 a fost adusă, de la biserica Trei Ierarhi, racla cu cinstitele moaşte ale Cuvioasei Parascheva, aşa că de acum înainte Catedrala Mitropolitană are trei sărbători patronale în cursul anului: Întâmpinarea Domnului la 2 februarie, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe la 23 aprilie şi Cuvioasa Parascheva la 14 octombrie.

Racla cu moaştele Sfintei Cuvioase este aşezată în partea dreaptă a pronaosului, tot acolo fiind depusă şi masiva raclă argintată, cu osemintele marelui Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Veniamin Costachi.

Vitraliile au fost lucrate iniţial la München. După al II-lea război mondial au fost refăcute în vremea Mitropolitului Justinian, din 1948 Patriarh al României.

https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/catedrala-mitropolitana-iasi-68107.html?fbclid=IwAR23p8xU_qcKmQ7KMpR6ghTAUFFvPIJVq1dbfiIaacnTqck6vaVHWze_QhI

Prezentare grafică și  colaj foto: Arh. Cireșica Micu