***

 Crăițele (Tagetes sp. L.) 

Sunt cunoscute la noi sub mai multe denumiri populare, cum ar fi ferfani, ferfeni, ferfene, țigăncușe, văzdoage, buzduci, ţigănuşe, bozdoagă, boate, buruiană domnească, izdoave, ocheşele, budiene galbene, ferfeniţă, tamfeni, etc. 

Denumirea generică Tagetes provine de la zeul etrusc Tages, despre care se spune că a apărut în toată slava sa dintr-un sol proaspăt arat; patula, denumirea specifică, înseamnă a răspândi şi poate avea mai multe sensuri.

Crăiţele sunt native în America Centrală. În secolul XVI seminţele acestei plante au fost pentru prima dată transportate în Europa de către exploratorii portughezi şi curând planta a devenit piesă principală în bordurile ornamentale, astfel, deja în secolul XIX era considerată o floare „old fashion”. Primul hibrid intraspecific de crăiţe a fost realizat în 1939 la Burpee Seed Company, o companie din Satele Unite, iar de atunci, hibrizii de crăiţe au fost dezvoltaţi, apărând hibrizi cu inflorescenţe mai bogate, mai variat colorate. Prima crăiţă cu flori pur albe a fost creată în 1975, după o muncă de ani de zile, de către grădinarul Alice Vonk, care a câştigat pentru aceasta un premiu de 10 000 dolari.

Florile de crăiţe sunt folosite alimentar ca şi condiment şi aromatizant, fiind o sursă foarte bogată de carotenoide, cu aplicaţie în industria alimentară.

În China, inflorescenţele unei specii africane de crăiţe (T. erecta L.) sunt folosite pentru răceli, tuse spastică, colici, inflamaţii şi mastite, de obicei sub formă de decoct.

Datorită florilor frumos colorate și pretențiilor reduse față de condițiile de mediu, crăiţele au fost introduse de-a lungul timpului în majoritatea țărilor cu climat temperat și nu numai. În Romania, se regăsesc in special speciile Tagetes patula (L.) și Tagetes erecta (L.), respectiv numeroși hibrizi. 

Tagetes patula (L.)

Specie anuală din familia Asteraceae, la noi cultivată, cu numeroase varietăţi ornamentale, cu tulpina ramificată, cu frunze alterne, penat-sectate, cu lacinii liniar-lanceolate serate. Florile galbene-portocalii, grupate în antodii dispuse terminal, florile marginale ligulate, cele centrale tubuloase, în culori variind de la galben la portocaliu intens; fructele, achene liniare negricioase. În scopuri terapeutice se recoltează florile fără receptacul, în perioada iunie-august.

Tagetes erecta (L.)

Este originară din America Centrală. Prezintă vigurozitate mai mare decât specia T. patula (L.),  având înălțimi de 100-120 cm, însă seamănă foarte mult cu aceasta. 

În timp ce Tagetus patula (L.) este mai ramificată la baza tulpinii, Tagetus erecta (L.) prezintă ramificații mai bogate în partea superioară a tulpinii.

Tagetes tenuifolia (L.)

Prezintă frunze foarte mici, de cca. 3 cm lungime și flori cu câte 5 petale mari, lățite, galbene. Există diverse cultivare de Tagetes tenuifolia (L.) la care culoarea forilor poate varia de la maro până la portocaliu și galben. Este cultivată în unele regiuni pentru florile comestibile, cu aroma acrișoară, utilizate în special la decorarea farfuriilor.

Tagetes lucida (L.)

Prezintă frunze întregi, înguste și alungite (până la 7-8 cm lungime), lucitoare. Florile sunt gălbui sau portocalii, terminale, grupate câte 2-3 în capitule. În unele regiuni se cultivă în scop terapeutic, florile uscate fiind utilizate în ceaiuri.

Tagetes minuta (L.)

Atinge înălțimi mari, de până la 2 m. Este cultivată în unele regiuni (Africa de Sud, în special) pentru utilizare în produse cosmetice, uleiuri esențiale și parfumuri, respectiv în forma uscată și măcinată, drept creme, tincturi.

La noi, în medicina populară, „ceaiul de flore", se bea pentru tuse cu înăduşelă … pentru gălbinare, … se fac scăldături la copii”.

Importanţă farmaceutică prezintă florile ligulate şi tubuloase separate de receptacul, numiteTagetes flos sine receptaculis utilizate în special pentru extragerea şi izolarea industrială a carotenoidelor (heleniena – dipalmitatul de luteină).

Heleniena creşte capacitatea de adaptare a ochiului la variaţia intensităţii luminoase şi, alături de xantinele prezente în această floare, creşte viteza de adaptare a ochiului la întuneric şi acuitatea vizuală, fiind recomandată în miopie, hemeralopie, retinită pigmentară.

Într-un studiu ştiinţific realizat în Pakistan, pe compuşi extraşi din Tagetes patula (L.), plantă recunoscută în medicina populară locală pentru proprietăţile sale medicinale şi pesticidale, în căutarea unor compuşi mai eficienţi, dar netoxici cu potenţial antioxidant, s-a demonstrat că extractul şi fracţiuni din plantă posedă proprietăţi antioxidante semnificative cu efect nontoxic.

Într-un alt studiu ştiinţific realizat în India, efectuat pe trei culturi diferite de flori de crăiţe (crăiţe portocalii, galbene şi roşii), au fost analizate şi comparate conţinutul în luteină şi activitatea antioxidantă ale extractelor din flori. Crăiţele portocalii au prezentat conţinutul cel mai ridicat de luteină. Au fost de asemenea cele mai eficiente împotriva peroxidării lipidelor şi în activitatea de neutralizare a radicalilor hidroxil. Degradarea celulelor hepatice în reacţia Fenton cu catalizator de fier cauzată de radicalii liberi a fost redusă de către extractele din florile de crăiţe. S-a concluzionat că florile de crăiţe din varietăţile indiene pot fi efectiv utilizate pentru producerea esterului de luteină, care poate fi folosit ca supliment alimentar sau ca sursă accesibilă de antioxidanţi naturali.

Crăițele, ferfenele sau vâzdoagele au o compoziție chimică bogată, care include uleiuri esențiale, fitoncide, vitamine, minerale, alcaloizi, acizi organici. Acestea manifestă numeroase proprietăți curative pentru om, de aceea infuziile de flori sunt folosite în medicina populară.

În scop terapeutic se folosesc florile viu colorate în galben, portocaliu sau roşu.

Crăiţele au în compoziţie substanţe chimice, principii active - helenină, patuletină, flavone (cvercetagetină), uleiuri volatile (tagetonă, linalol, limonen, ocimen), carotenoizi, alfa şi betacaroten, etc.

Petalele crăiţei sunt comestibile, folosite în salate sau adăugate în alte mâncăruri pentru gust sau culoare. Uscate şi măcinate sub formă de pulbere, sunt folosite ca mirodenii în Georgia, fiind considerate la fel de valoroase, precum scorţişoara sau cuişoarele, dând un gust specific mâncărurilor. Efectul pozitiv al crăiţelor în digestie (activează funcţia intestinelor, fereşte de crampe şi balonări) a făcut să fie folosite şi în bucătăria asiatică şi europeană. În Turcia, sunt adăugate în diverse preparate, pentru condimentarea lor. Florile portocalii, adăugate în borcanele cu compot de fructe, îl fac pe acesta deosebit de aromat şi îi oferă calităţi terapeutice, iar macerate în oţet sau ulei, oferă o savoare deosebită salatelor şi sosurilor (potrivit tropical.theferns.info.).

Încă din vremuri îndepărtate, a fost utilizată în scopuri medicinale sub formă de decoct, tinctură sau ulei esenţial, care este adăugat şi în parfumuri, cărora le da o notă de măr. Din florile de crăiţă se obţine şi un colorant pentru textile.

Fitoterapia cu flori de crăiţe are acţiune antispastică şi hipotensivă, reglează tensiunea intraoculară şi circulaţia sanguină a retinei, combate oboseala oculară, scade tensiunea oculară şi are o acţiune vermifugă şi purgativă. Infuzia prepară din flori uscate se poate administra în cură internă sau sub formă de comprese, spălături locale (la nivelul ochilor) în uz extern.

În perioada rece a anului, folosirea balsamului de crăiţe ne ajută să păstrăm buzele moi şi sănătoase. Afecţiunile aparatului respirator, precum astmul, bronşita, tusea le putem trata mai eficient dacă combinăm diferite metode din terapia naturistă, potrivit herbpathy.com, folosind plante proaspete sau uscate şi de ulei de crăiţe.

Cu ajutorul preparatelor din crăiţe putem să diminuăm durerile în articulaţii şi muşchi, cauzate de artrite, miozite şi entorse(potrivitnaturalmedicinalherbs.net.).

Extractul de crăiţă poate ajuta în dermatite, acnee, erupţii şi răni ale pielii şi poate fi folosit ca antiseptic. E folosit şi ca ingredient în unele loţiuni pentru ten iritat şi ten gras. Heleniena, esterul acid dipalmitinic al luteinei, care se găseşte în florile de crăiţă şi care e înrudită cu vitamina A, creşte viteza şi capacitatea de adaptare a ochiului în întuneric.

Ceaiul este benefic pentru toate bolile ce apar din cauza disfuncţiei pancreatice, cum ar fi vitiligo, psoriazis, neurodermite, căderea părului, vedere slabă, potrivit easyayurveda.com. Infuzia din flori de crăiţe poate ajuta la întărirea pereţilor vaselor sanguine, în boli ginecologice, afecţiuni ale prostatei, întărirea şi energizarea organismului slăbit.

În aromaterapie, se recomandă pentru cazuri de nervozitate crescută, deoarece are efect calmant, relaxant.

Tamponarea sau spălarea cu infuzie preparată din flori de crăiţă poate ajuta în tratarea diverselor afecţiuni ale pielii: escare, piodermită, iritaţii cutanate, înăsprirea pielii pe coate, genunchi, călcâie.

Persoanele alergice la polen trebuie să consulte medicul de familie înainte de a bea ceai sau a face gargară şi inhalaţii cu crăiţe. Este indicat a fi folosite flori colorate intens în portocaliu şi purpuriu, cele galben-deschis pot provoca uneori vomă şi diaree. AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu; editor: Mariana Zbora-Ciurel).

 Planta ornamentală, cunoscută de toți,  crăița, cultivată în scop ornamental în diferite forme, unele involte, în parcuri și grădini și chiar în balcoane, se cultivă și pentru scopuri medicinale.

Compoziție chimică:

Părțile aeriene ale plantei recoltate în timpul înfloririi conțin ulei esențial bogat în tagetone, ocimene, myrcene, linalol, limonen, pinene, carvone, citral, camfene, acid valerianic, aldehida salicilică, etc; flavonoizi, camferitrina, evercetagetina, patuletina, heleniena (esterul acid dipalmitinic al luteinei), etc.

Heleniena produce o creștere a vitezei de adaptare și ameliorează sensibilitatea vizuală a ochiului normal, acțiune favorabilă și în miopie, în formele neevoluate de tetinită pigmentară și în hemeralopie.

S-a mai stabilit că patuletina scade permeabilitatea capilarelor și are acțiune antispastică și hipotensivă. Nu influențează excitabilitatea miocardului.

Luteina izolată din floarea de crăiţă prezintă activitate antioxidantă, antimutagenică și anticlastogenetică.

Principalul component din uleiul esențial, tagetona, poate fi dăunător organismului uman și poate produce dermatite. De aceea, uleiul esențial trebuie bine dozat și utilizat numai în produse farmaceutice.

Datorită componentelor din uleiul volatil al flavonoizilor evercetagetinei, patuletinei și în special al helenienei, produsele fitoterapeutice din această specie sunt indicate în corectarea vederii nocturne deficitare a ochiului normal și miop, în hemeralopie (acuitate vizuală deficitară) și ca adjuvant în retinita pigmentară. Uleiul diluat se folosește extern în inflamații și infecții fungice.

(remediu.ro)

Crăiţe – Flori cu beneficii în grădină

În grădinăritul natural și permacultură, crăițele sunt utilizate cu scopuri variate, printre care:

*combaterea dăunătorilor și bolilor plantelor de cultură;

*în calitate de îngrășământ organic și sursă de materie primă pentru compost;

*cultivate ca îngrășăminte verzi pentru a îmbunătăți structura solului;

*utilizate pentru mulcire;

*la combaterea buruienilor;

*infuzia din plantă se utilizează în calitate de insecticid și fungicid.

Potrivit unei legende atât despre această floare, cât și despre lăcrămioară, Crăița ar fi fost fiica mult râvnită, avută abia la bătrânețe de un împărat și nevasta sa. Îndrăgostită de flori, ea colindă mai mereu pădurile și șesurile în căutarea lor. Într-o zi, s-a rătăcit în codru și a ajuns, la un moment dat, să fie copleșită de istovire, sete și foame. Zărită de Sfântul Petru, aflat într-o vizită în lume alături de Dumnezeu, sfântul i-a cerut Domnului să o izbăvească de suferință. Drept urmare, lacrimile fetei căzute pe pământ s-au preschimbat în florile micuțe pe care le cunoaștem azi drept lăcrămioare. Corpul fără suflare al fiicei împăratului s-a cufundat în pământ, iar în locul acela s-au ivit flori galben-roșiatice, numite crăițe. Din acest motiv, lăcrămioarele și crăițele ar fi așezate frecvent peste morminte, ca simboluri ale jalei, doliului și tristeții

Există credința că aceste flori, când sunt plantate pe morminte, le oferă acestora protecție.

Pe de altă parte, în limbajul florilor, crăița  nu este auspicioasă, întrucât semnifică gelozia sau dragostea nefericită.

Dacă mă gândesc bine , numele crăiţei aș zice că vine de la "crăiasă" - Crăiasa florilor, dacă ne gândim la câte foloase avem de la această floare,  lăsând-i la o parte frumusețea!

Cu drag, pentru dumneavoastră,  Eu!