***

 

Dragi prieteni, 

cu o zi întârziere,... după ce am sărbătorit "ziua iertării", să recitim

    Iertările 

      Adrian Păunescu

Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă,

Că ochii mei sunt când senini, când verzi,

Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,

Ai să mă ierţi, altfel ai să mă pierzi.

Văd lumea prin lunete măritoare

Și văd grădini cu arme mari de foc,

Sub mâna mea deja planeta moare

Și în urechi am continentul rock.

Ai să mă ierţi că sunt labilitate,

Că trec peste extreme fulgerând,

Ai să mă ierţi, preablânda mea, de toate,

Eu sunt nemuritorul tău de rând.

Ai să mă ierţi că nu pot fără tine

Și dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi,

Mie, pierzându-mi-te, imi va fi mai bine,

Eu, tristul cel mai liber dintre toţi.

Ai să mă ierţi în fiecare noapte

Și-am să te mint în fiecare zi,

Și cât putea-va sufletul să rabde,

Cu cât îţi voi greşi, cu-atât te voi iubi. 

Și dacă nervii tăi or să cedeze 

Și într-o zi n-ai să mă poți ierta

Năpraznic voi ieși la metereze

Și puștilor străine mă voi da.

Și cum se-ntâmplă moartea să le spele

Pe toate-nnobilându-le fictiv,

Ai să te-apleci deasupra morţii mele

Și tot ai să mă ierţi definitiv.

   

( din volumul " Iubiți-vă pe tunuri" - 1981)