***

 Alexandre Dumas tatăl | Lupta cu prejudecățile rasiale și cu sărăcia: “Miroase a negru, deschideți ferestrele!”

Alexandre Dumas s-a născut pe 24 iulie 1802, la Villers-Cotterêts și este considerat unul dintre cei mai populari scriitori francezi din lume. Multe dintre romanele sale istorice de aventură au fost inițial publicate ca foiletoane, precum Contele de Monte Cristo, Cei Trei Muschetari, După douăzeci de ani și Vicontele de Bragelonne, iar cărțile sale au fost adaptate în secolul XX pentru aproape 200 de filme. Ultimul roman al lui Dumas, Cavalerul din Sainte-Hermine, neterminat la moartea sa, a fost completat de Claude Schopp și publicat în 2005.

Bunicul său, marchizul Antoine-Alexandre Davy de la Pailleterie, a servit guvernul Franței ca general de artilerie în colonia Saint-Domingue, Haiti de astăzi, unde a avut o relație cu Marie-Césette Dumas, o sclavă de culoare.

Unii istorici consemnează că bunicul lui Dumas a cumpărat-o pe această Cesette de la un anumit domn de Mirribielle la un preț exorbitant, apoi, după ce a trăit cu ea pentru câțiva ani, a vândut-o, împreună cu cele două fiice ale ei, unui baron din Nantes. O sursă mai credibilă este certificatul de căsătorie al copilului și un contract care menționează numele lui Thomas-Alexandre Dumas pe care, în 1762, această tânără l-ar născut, apoi ea ar fi murit la scurt timp după naștere.

Marchizul s-a întors în Normandia cu fiul său, Alexandre, care avea 14 ani, dar în Franța sclavia încă exista, iar băiatul a avut de suferit din cauza faptului că era de culoare și mai ales pentru că era copilul unei sclave.

În 1786, Thomas-Alexandre s-a înrolat în armata franceză, folosind numele de familie al mamei sale, Dumas, ca să protejeze reputația aristocratică a familiei tatălui. În timpul Revoluției Franceze, marchizul Antoine-Alexandre Davy de la Pailleterie și-a pierdut proprietățile, dar Thomas-Alexandre Dumas a făcut o carieră militară excepțională, ajungând la gradul de general înainte de a împlini vârsta de 31 ani.

Tânărul s-a căsătorit cu Marie-Louise Elisabeth Labouret, iar în iulie 1802, în Villers-Cotterêts, Aisne, lângă Paris, s-a născut fiul lor, Alexandre Dumas.

Din păcate, generalul a murit în 1806, când fiul său avea trei ani și jumătate, iar Alexandre Dumas a fost crescut de mama sa și a primit o educație mai degrabă mediocră până când l-a preluat bunicul său patern. Avea nouă ani când a intrat la colegiul Abbe Grégoire din Villers-Cotterêts, unde a primit elementele de bază ale instruirii primare și va studia aici până în 1813.

La vârsta de treisprezece ani, micul Alexandre nu știa mai nimic, singura lui educație rezumându-se la citirea Bibliei, a poveștilor mitologice și povestirilor O mie și una de nopți. Cu toate acestea, caligrafia sa este excepțională, astfel că este angajat curier al unui notar.

În 1822, Dumas pleacă la Paris cu 53 de franci în buzunar, pentru a scăpa de sărăcia și de umilințele pe care le-a cunoscut mama sa, Marie-Louise Labouret, din cauza lipsurilor materiale. Obține un post de funcționar notar și descoperă Comedia Franceză. Este începutul unei noi vieți pentru Alexandre când, datorită caligrafiei sale, intră în slujba Ducelui d’Orléans și își poate aduce mama la Paris.

Un an mai târziu, pe 27 iulie 1824, se naște fiul său, Alexandre, dintr-o relație cu croitoreasa Laure Labay. Copilul este nelegitim până când Dumas decide să îl recunoască, pe 17 martie 1831, la câteva zile după venirea pe lume a unei alte fiice, Marie-Alexandrina, care se născuse pe 5 martie 1831, din relația pe care Dumas a avut-o cu o anume Belle Kreilssamer.

Alexandru Dumas s-a căsătorit în februarie 1840 cu actrița Ida Ferrier și s-a mutat cu ea în Florența. Are multe alte legături de amor și cel puțin încă doi copii, Micaëlla-Clélie-Josepha-Élisabeth Cordier, născută în 1860, fiica lui Émélie Cordier și Henry Bauer, fiul Annei Bauer.

Dumas a fost adesea supus atitudinilor rasiste ale contemporanilor săi, într-o discuție despre teoria evoluționistă a lui Charles Darwin, al cărui apărător public era, îi dă următoarea replica unui adversar care îl provoacă:

– Apropo, dragă maestre, trebuie să-i cunoști pe negri?

– Dar cu siguranță! Tatăl meu era mulatru, bunicul meu era negru, iar străbunicul meu era o maimuță. Vedeți, domnule, familia mea începe acolo unde se termină a dumneavoastră.

Este de asemenea menționat un episod în care actrița Mademoiselle Mars, societară a Comediei Franceze, a exclamat după ce l-a primit în casa ei pe scriitor: “Miroase a negru, deschideți ferestrele!”

În 1846, Alexandre Dumas și-a construit propriul teatru la Paris, pe Boulevard du Temple, pe care la numit “Théâtre-Historique”, care a fost inaugurat in 1847, dar care a intrat în faliment în 1850. Creditorii lui s-au luptat să-și recupereze fondurile investite și Dumas a fost obligat să-și scoată la licitație castelul.

Este vorba chiar despre Castelul Monte Cristo, casa pe care Alexandre Dumas a construit-o în 1846 într-un parc de nouă hectare, amenajat în stil englez, la Port-Marly. În 1844, scriitorul, aflat în plină glorie, a cumpărat terenul și i-a comandat arhitectului Hippolyte Durand, construcția acestui castel într-un stil neorenascentist. La inaugurarea din 25 iulie 1847, 600 de persoane au fost invitate de Dumas să-i fie oaspeți la Castelul Monte Cristo. Castelul avea să fie cumpărat și restaurat în 1894 de Hippolyte Fontaine.

Pe 10 decembrie 1851, Dumas se autoexilează la Bruxelles împreună cu Victor Hugo, pentru a protesta împotriva împăratului Napoleon al III-lea.

În jurul anului 1866, scriitorul a avut o aventură cu Adah Isaacs Menken, o cunoscută actriță americană, aceasta fiind ultima dintre cele aproape 40 de amante ale lui Dumas menționate de cercetătorul Claude Schopp.

Alături de Victor Hugo, Charles Baudelaire, Gérard de Nerval, Eugène Delacroix și Honoré de Balzac, Dumas a fost membru al cunoscutului “Club des Hashischins”, care a funcționat între 1844 și 1849. Grupul elitei intelectuale și artistice a Parisului se întâlnea lunar pentru a consuma hașiș la Hotel dr Lauzun. De altfel „Contele de Monte Cristo” al lui Dumas conține mai multe referiri la consumul de hașiș.

În septembrie 1870, după un accident vascular care l-a lăsat pe jumătate paralizat, scriitorul s-a mutat în vila fiului său din Puys, în Neuville-lès-Dieppe, unde va muri pe 5 decembrie 1870. Dumas a fost înmormântat în orașul în care s-a născut, Villers-Cotterêts, în departamentul Aisne, dar evenimentul a fost umbrit de izbucnirea Războiului franco-prusac.

Rămășițele marelui scriitor au fost transferate la Panthéonul din Paris pe 30 noiembrie 2002, cu ocazia bicentenarului nașterii sale, președintele Republicii, Jacques Chirac, și scriitorul Alain Decaux susținând câte un discurs în onoarea sa.