***

 Codul lui Ur-Nammu: Cea mai veche lege din istorie

Câteva dintre cele mai vechi coduri juridice au fost formulate în Orientul Mijlociu antic. Sumerienii, babilonienii, asirienii, elamiții, hurrienii și hitiții aveau propriile lor legi. Dintre acestea, Codul lui Hammurabi este poate cel mai cunoscut, dar au existat multe coduri juridice anterioare.

Cel mai vechi cod juridic mesopotamian a fost Codul lui Urukagina, scris în secolul al XXIV-lea î.e.n. Cu toate acestea, nu a fost descoperită încă nicio tăbliță cuneiformă cu un astfel de text. Știm de existența sa doar din referințele din alte lucrări antice.

Cel mai vechi cod juridic care s-a păstrat este Codul lui Ur-Nammu, care a fost scris cu aproximativ 300 de ani înainte de Codul lui Hammurabi. A fost publicat în timpul regelui Ur-Nammu din Ur (2112-2095 î.e.n.), deși unii istorici cred că a fost publicat de fapt de fiul său, Shulgi, după moartea regelui.

Prima copie a codului a fost găsită în două fragmente la Nippur și a fost tradusă de Samuel Kramer în 1952. Din cauza conservării parțiale a acestuia, au fost vizibile doar prologul și cinci dintre legi.

În 1965 au fost găsite și traduse alte tăblițe în Ur, ceea ce a permis reconstituirea a aproximativ 30 dintre cele 57 de legi. O altă copie, găsită la Sippar, conține variante ale aceluiași cod.

Kramer avea să-și amintească ulterior cum i-a surâs norocul la găsirea tăblițelor:

„Probabil că aș fi trecut cu vederea tăblița lui Ur-Nammu dacă nu ar fi fost o scrisoare oportună de la F. R. Kraus, acum profesor de studii cuneiforme. În scrisoare, acesta spunea că, în urmă cu câțiva ani, în timpul exercitării atribuțiilor sale de curator la Muzeul din Istanbul, găsise două fragmente ale unei tăblițe cu legi sumeriene, făcuse o „uniune” a celor două bucăți și catalogase tăblița rezultată ca fiind nr. 3191 în colecția Nippur a muzeului. Întrucât tăblițele cu legi sumeriene sunt extrem de rare, am cerut ca nr. 3191 să îmi fie adusă imediat la birou. Era o pastilă maro deschis, arsă de soare, de 20 pe 10 centimetri. Mai mult de jumătate din scriere fusese distrusă, iar ceea ce s-a păstrat părea la început de neînțeles. Dar, după câteva zile de studiu concentrat, conținutul a început să se clarifice și să prindă contur, iar eu am realizat cu emoție că ceea ce țineam în mâini era o copie a celui mai vechi cod de legi cunoscut de om.”

Codul începe cu un prolog care detaliază modul în care zeul Lunii, Nanna, l-a ales pe Ur-Nammu ca rege al orașului Ur, l-a ajutat să învingă orașul Larsa și l-a înzestrat cu legi conform cărora toți supușii erau considerați egali, indiferent de statutul lor social, astfel încât orfanul să nu cadă pradă celui bogat, văduva să nu cadă pradă celui puternic, omul cu un șekel să nu cadă pradă celui cu șaizeci de șekeli.

Legile au fost formulate în formatul condițional „dacă se întâmplă X, atunci să se facă Y”, un model urmat în aproape toate codurile ulterioare. De exemplu:

„Dacă un bărbat divorțează de prima sa soție, trebuie să-i plătească o mină (unitate) de argint. Dacă un bărbat, în timpul unei încăierări, sparge cu bâta capul altui bărbat, trebuie să plătească o mină de argint.”

Aproape toate infracțiunile presupuneau despăgubiri bănești, inclusiv vătămările corporale, spre deosebire de principiul „ochi pentru ochi” din multe legi babiloniene ulterioare.

„Dacă un om scoate ochiul altuia, trebuie să plătească jumătate de mină de argint. Dacă un om scoate un dinte al altuia, va plăti doi șekeli de argint.”

Potrivit Codului lui Hammurabi, dacă cineva scotea ochiul altuia, agresorul plătea cu unul dintre ochii lui și la fel se întâmpla și în cazul dinților. În codul lui Ur-Nammu, multe infracțiuni se plăteau cu bani, dar furtul, adulterul și violul erau infracțiuni capitale și se pedepseau cu moartea. De asemenea, dacă cineva lua viața altcuiva, plătea cu propria viață.

Codul ne oferă o perspectivă asupra structurii sociale din timpul celei de-a treia dinastii din Ur, precum și o perspectivă asupra problemelor care erau considerate importante pentru societatea din acea vreme. Sub rege, toți membrii societății aparțineau uneia dintre cele două straturi de bază: „lu” (om liber) sau sclav.

Copilul unui „lu” era numit „dumu-nite” până când se căsătorea, când devenea tânăr bărbat („guru”). Femeia („munus”) trecea de la fiică („dumu-mi”) la soție („dam”) și, dacă trăia mai mult decât soțul ei, la văduvă („nu-ma-su”), care se putea recăsători.

Ur-Nammu a fost fondatorul celei de-a treia dinastii sumeriene din Ur, în sudul Mesopotamiei, după 200 de ani de dominație a akkadienilor și a guților. Imperiul Akkadian a domnit în Mesopotamia din 2334 î.e.n. până în 2083 î.e.n., când a fost răsturnat de guți, care coborau din Munții Zagros. Cu toate acestea, guții s-au dovedit a fi conducători răi.

Ca popor analfabet și nomad, conducătorii lor nu favorizau agricultura sau ținerea de evidențe, iar regiunea a fost lovită de o foamete severă și de creșterea prețurilor la cereale. Guții au fost în cele din urmă înfrânți de o coaliție a conducătorilor din Uruk și Ur, iar Utu-hengal din Uruk s-a declarat primul rege autohton al Sumerului.

În al șaptelea an de domnie, însă, Utu-hengal a murit într-un accident și a fost succedat de ginerele său, conducătorul din Ur, Ur-Nammu, care a fondat cea de-a treia dinastie din Ur.

Ur-Nammu a devenit faimos ca rege războinic atunci când l-a învins în luptă pe conducătorul din Lagaș. În urma acestei bătălii, Ur-Nammu a obținut titlul de rege al Sumerului și al Akkadului.

Dominația lui Ur asupra Imperiului Neo-Sumerian a fost consolidată prin scrierea Codului lui Ur-Nammu, considerat primul cod juridic din Mesopotamia de la cel al lui Urukagina din Lagaș cu câteva secole înainte.

Ur-Nammu a fost, de asemenea, responsabil pentru că a ordonat construirea mai multor zigurate, inclusiv a Marelui Ziggurat din Ur.