***

 ~MĂGARII ȘI LIBERTATEA~ (Dedicație pentru zmeu)    Păstorel Teodoreanu

( 𝐟𝐚𝐛𝐮𝐥𝐚 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐮𝐦𝐩𝐥𝐮𝐭 𝐩𝐚𝐡𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐬̦𝐢 𝐢-𝐚 𝐚𝐝𝐮𝐬  𝐨 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐚𝐦𝐧𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝟔 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐢̂𝐧𝐜𝐡𝐢𝐬𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐫𝐞𝐜𝐭̧𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐚̆ 𝐬̧𝐢 𝟑 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐝𝐢𝐜𝐭̧𝐢𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐮𝐧𝐞𝐥𝐭𝐢𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐚 𝐨𝐫𝐝𝐢𝐧𝐞𝐢 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥𝐞, 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐝 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐬 𝐢̂𝐧 𝐜𝐞𝐥𝐞𝐛𝐫𝐮𝐥 𝐥𝐨𝐭 ”𝐍𝐨𝐢𝐜𝐚 - 𝐏𝐢𝐥𝐥𝐚𝐭” 𝐜𝐮  𝐒𝐞𝐧𝐭𝐢𝐧𝐭̧𝐚 𝐓𝐫𝐢𝐛𝐮𝐧𝐚𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐌𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐫 𝐚𝐥 𝐑𝐞𝐠𝐢𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐚 𝐈𝐈-𝐚 𝐌𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐫𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐝𝐨𝐬𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐧𝐫. 𝟐𝟎𝟏/𝟏𝟗𝟔𝟎.)

Măgarii, odată, sfat ţineau în turmă.

Au vorbit cei tineri mai întâi; pe urmă,

Lovind cu piciorul de trei ori pământul,

A făcut tăcere şi a luat cuvântul

Un bătrân. Cu toţii smeriţi ascultau,

Căci, pe cât se spune, printre dânşii n-au

Avut niciodată în împărăţie

Un măgar ca dânsul mai de măgărie.

În față-i nici unul nu crâcnea măcar:

Era cel mai tare şi mare măgar.

"Fraţi(le zise dânsul potrivindu-şi glasul)!

Libertăţii noastre cred că-i sună ceasul.

Pentru vecinicie, vechi regim, dispari!

Căci la vremuri nouă, vrem şi noi măgari!

Ierarhie? Lege? Le vom face scrob!

De-acuma nici unul nu mai fie rob!

Să nu ne mai pese de păstor şi nici

De stăpân şi bice: suntem bolşevici!

Clipa mântuirii de când o aştept!

Omul e despotic, barbar şi nedrept.

În puf îşi răsfață javra lui de fox

Şi noi stăm în iesle! Nu-i un paradox?

Nu-i o nedreptate din cele mai crude?

Dar cine ne ştie şi cine ne-aude?

De mâncăm bătaie, de trăim sau ba,

Ce le pasă celor de la S.P.A.?

Pentru Comitetul plin de putregaiuri

Suntem o insultă şi-un pretext de ceaiuri!

-Răcni revoltatul din adâncul guşii-

Au ajuns măgarii mai tembeli ca ruşii!"

Şi spre-a da o pildă, însuşi oratorul

Zvârli din copită, omorând păstorul.

Atunci, în urale, tribul urechet

Izbucni făcându-l şef de soviet.

Stăpânul, argaţii veniră la rând.

I-au ucis măgarii pe toţi, până când,

Nemaifiind oameni în acest infern,

Au ajuns să vie dânşii la guvern.

Toate, cale-vale, au mers până-n iarnă,

Dar când începură fulgii albi să cearnă

Frigul şi tristeţea pe satul pustiu,

Un măgar mai tânăr zise: "Bine, ştiu

Că-i frumos regimul libertăţii, dar

Observ că ovăzul ni se dă mai rar.

Aveam înainte fân, de toate cele,

Iar acum nici paie n-ai fără cartele.

De ce să ucideţi sluga şi stăpânul,

Când nu ştie nimeni să cosească fânul?

Nu erau comisii de-aprovizionare,

Nici măgari miniştri, dar era mâncare!"

N-avu timp sărmanul să sfârşească! Şeful

A şi dat porunca - vrând să-i taie cheful

De-a vorbi - să fie ucis veneticul,

Motivând sentinţa: pact cu inamicul.

Şi, spre siguranţă, ca să-şi ţină gura

Şi ceilalţi supuşi, întronă cenzura ;

Iar pentru aceia ce-or avea-ndrăzneală

Atacând Guvernul, Curtea Marţială.

"Poate ghilotina şi cu puşcăria

Să vă mai deprindă cu democraţia",

Le explică şeful, foarte încântat

C-a-ntrodus regimul cel mai democrat.

Dar fânul şi orzul fiind tot mai rari,

A pierit de foame ţara de măgari.

Şi în faţa bietei turme decedate

A murit şi şeful...

Dulce libertate!

𝐌𝐨𝐫𝐚𝐥𝐚

𝐀𝐮𝐳𝐢𝐢 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐧𝐮 𝐭̧𝐢𝐧 𝐦𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐜𝐚̂𝐧𝐝.

𝐂𝐮𝐦 𝐚𝐦 𝐜𝐮𝐦𝐩𝐚̆𝐫𝐚𝐭-𝐨, 𝐭𝐨𝐭 𝐚𝐬̧𝐚 𝐨 𝐯𝐚̂𝐧𝐝.

𝐃𝐞 𝐦𝐨𝐫𝐚𝐥𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐬𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐦𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚𝐭̧𝐢:

𝐒𝐚̆ 𝐯-𝐨 𝐭𝐚̆𝐥𝐦𝐚̆𝐜𝐞𝐚𝐬𝐜𝐚̆ 𝐝𝐨𝐦𝐧𝐢𝐢 𝐝𝐞𝐦𝐨𝐜𝐫𝐚𝐭̧𝐢.