***

 SCRISUL, TEZAUR UNIVERSAL 

      Baltagul 

     Mihail Sadoveanu

 

Scris în 1930, în preajma împlinirii a 50 de ani de viață și după un sfert de veac de activitate literară fecundă, acest roman, aproximativ al 45-lea volum al scriitorului, reprezintă una dintre cele mai înalte realizări ale prozei românești. După cum spunea George Călinescu, "Romanul "Baltagul" este un adevărat poem al naturii și al sufletului omului simplu, o "Miorița" în dimensiuni mari."

Subiectul, extrem de simplu, este cunoscut: Vitoria Lipan pleacă pe urmele soțului ei, Nechifor - care plecase în urmă cu 73 de zile, la Dorna, să cumpere o turmă de oi și întîrziase foarte mult. Bănuiala că s-a întâmplat o nenorocire o macină ca un "vierme neadormit", astfel că se hotărăște să plece în căutarea "omului ei care nu era lîngă dînsa". 

Pleacă împreună cu fiul ei, Gheorghiță, urmând întocmai drumul pe care-l parcursese Nechifor Lipan. La Dorna află că bărbatul ei cumpărase 300 de oi, după care plecase călare, alături de alți doi tovarăși. Acțiunea încordată a romanului îl menține pe cititor într-o permanentă tensiune, făcîndu-l pe Călinescu să numească "Baltagul" "roman polițist", în sensul superior al termenului. 

Ajunsă la crîșma domnului Iorgu Vasiliu, Vitoria află de la acesta că turma de oi care trecuse pe acolo era însoțită de doar doi călăreți și, după descrierea dînsului, niciunul dintre ei nu era Nechifor Lipan. 

Vitoria Lipan cristalizează calitățile morale și intelectuale ale societății din care se trăgea, acea societate pastorală care trăia izolată în munții Moldovei, cu obiceiuri, credințe și raporturile sociale străvechi. 

Inteligentă și stăpînă pe sine, cu un spirit de observație deosebit, voluntară pînă la îndărătnicie, vorbind "cu glas de dulceață" sau dur, Vitoria este unul dintre cele mai reușite tipuri de femeie din literatura română. Înțelege repede, judecă la fel și acționează promt. 

Realizează că cei doi tovarăși ai bărbatului ei, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui, care l-au însoțit pe drumul de întoarcere, l-au făcut "pierdut". 

Cu ajutorul lui Lupu, credinciosul cîine al lui Nechifor Lipan, pe care îl găsește în curtea unui gospodar, Vitoria descoperă rămășițele celui care fusese bărbatul ei. 

Punctul culminant al romanului este plasat în scena parastasului pe care Vitoria i-l face lui Nechifor Lipan, parastas la care sunt prezenți și cei doi vinovați de moartea acestuia, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Cu tact și inteligență această femeie ia ancheta pe cont propriu și îl face pe primul să-și recunoască vina, în timp ce al doilea devine agresiv. Este lovit de Gheorghiță cu baltagul lui Nechifor și sfîșiat de câinele Lupu.

Vitoria Lipan este un personaj excepțional, cu o prezență copleșitoare în toate momentele acțiunii romanului. 

În drumul ei prin munte, Vitoria Lipan trece prin sate necunoscute, și sătenii îi oferă ospitalitate, vorbă bună și vor să închine cu dînsa un pahar cu vin. Pentru acești oameni, principala valoare morală este omenia, respectul pentru viața omenească, viața care nu trebuie nici apăsată, nici schilodită, cu-atît mai puțin suprimată. 

La fel cum în basmele noastre Făt-Frumos e ajutat de cal, de furnici, de raci și alte animale,  Vitoria primește ajutor de la cocoș și de la cîine, de la vînt și de la soare. 

În Vitoria Lipan, Mihail Sadoveanu a creat una din marile figuri ale literaturii românești.