***

 

În ziua de 25 iulie se prăznuiește Adormirea Sfintei Ana, maica Născătoarei de Dumnezeu, pe care poporul o numește mai pe scurt Sfânta Ana, iar prin unele locuri din Moldova încă și Ana Ospinia.

Această zi nu se serbează de toți, iar acei care o țin cu nelucru, socot ca Sfânta Ana le va ajuta, fiind o sfântă cu totul blajină și milostivă.

Prin unele părți o serbează și de frică să nu cadă în somnul cel lung, să nu dea în somnul cel lung, adică în somnul morții. Prin Muscel se zice că-i rău de adormit, adică acel ce lucrează în această zi, și alții ai lui, pot să cadă în somn și să doarmă trei și chiar o săptămână de zile.

Prin Transilvania se aude următoarea legendă cu privire la Sfânta Ana:

Zice că pe vremea Sfintei Ana se strânsese într-un sat din Palestina o mare mulțime de popor, ca a minune, la un fecior, despre care se zicea că știe face minuni mai altcum ca Domnul Hristos.

Sfânta Ana, auzind de vestea aceasta, s-a dus și ea să vadă pe feciorul făcător de minuni. Ajungând la el acasă, și-a spălat picioarele înainte de a intra în casă, după cum era datoria pe acolo, și cu smerenie s-a apropiat de el, rugându-l ca să facă, dintr-un rug uscat, unul verde și înflorit.

Feciorul acela însă, neștiind face nicio minune, s-a mâniat pe Sfânta Ana și a dat-o pe ușă afară, batjocorând-o înaintea tuturor celor ce se aflau acolo.

Sfânta Ana însă nu a zis nimica, fără îngenunchind înaintea casei, unde locuia el, a început a-l blestema. Și pe când își împreuna mâinile spre a le înălța în sus către Dumnezeu, vede că-i lipsește inelul ce l-a moștenit de la scumpa maică-sa.

Atunci s-a priceput Sfânta Ana că ea n-a avut de lucru cu un făcător de minuni, ci cu un mare meșter de tâlhării, că ea numai după ce a văzut că-i lipsește inelul, a băgat de seamă că numai el, luând-o de mână și scoțând-o cu putere pe ușă afară, i-a scos inelul din deget.

Supărată de această pățanie, a început a se ruga lui Dumnezeu să-l prefacă spre pedeapsă în inel, ca să se sature de a mai face tâlhării, precum a făcut mai înainte.

Rugăciunea Sfintei Ana se auzi la cer, ca pe când își sfârși ea rugăciunea, spre mirarea tuturor delor din casă, el se făcuse nevăzut, prefăcându-se într-un inel mic și zgrăbunțos, care s-a înfășurat în jurul unei crenguțe de pe un pomișor ce era înaintea casei lui.

Din acest inel au ieșit apoi mai târziu o mulțime de omizi și din fiecare omidă câte un fluturaș micuț, spre mirarea și uimirea tuturor celor de față.

 Iar Sfânta Ana, văzând minunea și puterea lui Dumnezeu, le-a zis:

- Niciodată să nu vă lăudați că știți face mai mult ca Dumnezeu, căci Dumnezeu într-o minută pe toți vă poate preface în cele mai nemernice vietăți!

Și de atunci se crede că se trage inelariul sau fluturele inelat.

Tudor Pamfile – Sărbătorile de vară la români. Studiu etnografic (1910)

Sursa foto: Arhiva de Imagine MȚR - Colecția Oroveanu | Fată lângă troiță, Densuș (O-221)