$$$

 CEAS SURD

(Nichita Stănescu)

Am așteptat întâi, să se usuce bine

noroa’ele și nopțile din mine…

Dar palma fierbântată-a rechemat în ea

garoafa înflorită-n coapsa ta

și buzele încinse-au vrut în ele

sărutul cu arsuri de stele.

Tu goală-mi aiurai în piept

cuvântul mort, cuvântul cel nedrept:

„– Ce-s patimile arse toate-n tei?…

…și fericirea toată, toată… ce-i?”

– Poate privirea ta cu unde line

străluminată până-n mine

Poate uitarea ce fărâmă

potecile cu mers de râmă

intrate-n orele târzii…

…ori poate mersul tău când vii…

Am așteptat apoi, tăcerile să vină

cu aiurarea lor de taină și lumină

cu noaptea destrămată, calmă

Dar orele mi se rostogoliră-n palmă

și buzele-ngâimară-n ceasul surd, un cânt

din vorbe-amestecate cu pământ.

#Dreptul_La_Timp_2025