$$$

 26 aprilie 1986. Reactorul 4 al centralei nucleare din Cernobîl explodează, cauzând ceea ce Organizația Națiunilor Unite avea să numească mai târziu „cel mai mare dezastru ecologic din istoria umanității.”

Cernobîl a fost accidentul care, potrivit industriei nucleare, nu se va întâmpla niciodată. Douăzeci și cinci de ani mai târziu, accidentul nuclear de la Fukushima ne reamintește că riscul unui alt Cernobîl există oriunde puterea nucleară este folosită.

Dezastrul continuă și astăzi, viețile a milioane de oameni fiind afectate de radionuclizii cu durată mare de viață împrăștiați acum 35 de ani în atmosferă.

Exact acum 35 de ani, reactoarele de la Cernobîl (Ucraina) au explodat. Aproape cinci milioane de oameni locuiesc încă în zonele contaminate.

Cantitatea de radiații eliberată este de cel puțin 100 de ori mai puternică decât cea eliberată de bombele atomice de la Nagasaki și Hiroshima.

Oamenii din Prîpeat, orașul cel mai apropiat, au fost evacuați la două zile după dezastru. Până atunci, mulți dintre ei fuseseră deja expuși unui nivel înalt de radiații.

Ploi radioactive au fost înregistrate până și în Irlanda. Ucraina, Belarus și Rusia au fost țările cele mai afectate, înregistrând 63% din cantitatea totală de radiații emisă la Cernobîl.

De când a fost abandonat de oameni în perioada radiațiilor maxime, Prîpeat a fost populat de animale precum lupi, cai sălbatici, castori sau mistreți.

Animalele care trăiesc în zona de excludere din jurul Cernobîlului manifestă o rată a mortalității mai mare, un număr crescut de mutații genetice și rată de înmulțire scăzută.

Ai putea crede că celelalte reactoare de la Cernobîl au fost oprite imediat, dar 3 dintre ele au fost repornite și folosite pentru o perioadă de încă 13 ani!

În urma accidentului, materialul radioactiv a fost acoperit de o carapace din ciment aflată azi în stare de degradare avansată. O nouă structură protectoare se construiește astăzi peste sarcofagul vechi, dar aceasta va rezista doar 100 de ani.

Pădurea din apropiere a fost numită „pădurea roșie” deoarece radiațiile i-au dat o nuanță puternic roșcată, lăsând doar moarte în urma lor.

Industria nucleară și guvernele susținătoare din Ucraina, Rusia și Belarus vor să cheltuiască miliarde pe alte proiecte nucleare, ignorându-și responsabilitatea față de supraviețuitorii de la Cernobîl. De asemenea, minimalizează impactul dezastrului și ascund realitățile zilnice de la Cernobîl.

Acum poți chiar să-ți plănuiești o excursie în zona de alienație de la Cernobîl! Agențiile turistice organizează tururi ale Prîpeatului, orașul abandonat.

Prîpeat este un oraș foarte contaminat și va rămâne abandonat deoarece plutoniul are nevoie de mai mult de 24 000 de ani pentru a-și reduce doar jumătate din intensitate.

Radiațiile au fost atât de puternice încât ochii pompierului Vladimir Pravik și-au schimbat culoarea din căprui în albastru.

Suedia a fost prima țară care a informat lumea întreagă despre dezastru în timp ce guvernul ucrainean a decis, la început, să țină secretă știrea despre explozie.

În zonele contaminate, Cernobîlul afectează fiecare aspect din viețile oamenilor, radiația aflându-se în mâncarea lor, în laptele și în apa pe care le consumă, în școli, parcuri și terenuri de joacă pentru copii și în lemnul folosit pentru încălzire.