$_$

 BĂTĂLIA DE LA MUNTELE ZEMARAIM (913 Î.Hr.)

Marea Bătălie de pe Muntele Zemaraim a fost raportată în Biblie că s-a purtat pe Muntele Zemaraim, când armata Regatului Israelului condusă de regele Ieroboam I a întâlnit armata Regatului lui Iuda condusă de regele Abia I. S-a spus că aproximativ 500.000 de israeliți au murit într-o singură lovitură, deși majoritatea comentatorilor moderni consideră că numerele sunt fie exagerate, fie simbolice, iar unii chiar au pus la îndoială istoricitatea fundamentală. Data calendaristică modernă nu este, desigur, dată în Biblie, deși în cronologia propusă de Thiele, se poate face referire la ea în jurul anului 913 î.Hr.

 

Totul a început când regretatul rege Roboam a mărit taxele regale în întregul Regat al Israelului, după ce Solomon a murit în aproximativ 931 î.Hr. Acest lucru a creat nemulțumire în rândul tuturor triburilor israelite ale regatului, cu excepția lui Iuda și Beniamin, iar nemulțumirea poporului a devenit curând o rebeliune când regele, împotriva sfatului bătrânilor, a refuzat să scadă poverile impozitelor regale. Cele zece triburi nordice ale Israelului s-au despărțit în cele din urmă de regat și au creat un nou Regat al lui Israel, cu fostul fugar Ieroboam ca rege, provocând un război civil. Roboam a intrat apoi în război împotriva noului regat cu o forță de 180.000 de soldați. Cu toate acestea, el a fost sfătuit să nu se lupte cu frații săi și, astfel, s-a întors la Ierusalim. 

 

De când regatul unificat a fost divizat, au existat probleme constante la granița dintre cele două părți și ambele au încercat să le rezolve. Abia i-a succedat tatălui său Roboam la tron după ce acesta din urmă a murit. Potrivit surselor biblice, Abia avea o armată de 400.000 de oameni, toți aleși pe mână, iar Ieroboam avea cu el 800.000 de războinici curajoși. 

 

Înainte de bătălie, Abia s-a adresat armatelor lui Israel, îndemnându-le să se supună și să lase Regatul lui Israel să fie din nou întreg. După cum este scris în 2 Cronici 13:4-12, Abia și-a reunit apoi propriile trupe cu o proclamație către tot poporul lui Israel:

 

„Ascultați-mă, Ieroboam și tot Israelul: 5 „Nu știți că Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat stăpânire peste Israel pentru totdeauna lui David și fiilor săi printr-un legământ de sare? 6 „Totuși Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s-a ridicat și s-a răzvrătit împotriva stăpânului său, 7 și s-au adunat în jurul lui oameni fără valoare, ticăloși, care s-au dovedit prea puternici pentru Roboam, fiul lui Solomon, când el era tânăr și timid și nu se putea ține de ei. 8 „Acum intenționați să vă împotriviți împărăției Domnului prin fiii lui David, fiind o mulțime mare și având cu voi vițeii de aur pe care Ieroboam i-a făcut pentru dumnezei pentru voi. 9 „Nu ați izgonit voi pe preoții Domnului, pe fiii lui Aaron și pe leviți, și v-ați făcut preoți ca popoarele din alte țări? Cine vine să se sfințească cu un taur tânăr și șapte berbeci, chiar și el poate deveni preot al celor care nu sunt zei. 10 „Dar noi, Domnul este Dumnezeul nostru și nu L-am părăsit, și fiii lui Aaron slujesc Domnului ca preoți, iar leviții se ocupă de lucrarea lor. 11 „În fiecare dimineață și seara se ard Domnului arderi-de-tot și tămâie mirositoare, și pâinea pentru prezentare este pusă pe masa curată și sfeșnicul de aur cu candelele lui este gata să se aprindă în fiecare seară, căci noi păzim porunca Domnului Dumnezeului nostru, dar tu L-ai părăsit. 12 „Acum, iată, Dumnezeu este cu noi în fruntea noastră și cu preoții Săi cu trâmbițe, ca să tragă un semnal de alarmă împotriva ta. O, fiilor lui Israel, nu luptați împotriva Domnului, Dumnezeului părinților voștri, căci nu veți reuși”, chiar și el poate deveni preot al celor care nu sunt zei. 10 „Dar noi, Domnul este Dumnezeul nostru și nu L-am părăsit, și fiii lui Aaron slujesc Domnului ca preoți, iar leviții se ocupă de lucrarea lor. 

 

Fraza lui Abia „Dumnezeu este cu noi ca cap (sau conducător)” a devenit celebră de la acel eveniment. Cu toate acestea, cererea lui către oameni a căzut în urechi surde.

 

Ieroboam pregătise o ambuscadă pentru a veni din spatele oștirii lui Abia, pentru ca oastea acestuia din urmă să lupte în fața și în spatele armatei sale. Atunci toți ostașii lui Iuda au cerut ajutor lui Dumnezeu și apoi preoții au sunat din trâmbițe. Abia a fost rapid în a contracara această mișcare făcută de Ieroboam și a executat o mișcare de clește pentru a zdrobi imensa armată a acestuia din urmă.

 

Războinicii de elită din Iuda au executat apoi o mișcare de clește pentru a distruge trupele lui Ieroboam, așa cum plănuise Abia, ucigând 500.000 de războinici israeliți în acest proces. Restul armatei lui Israel au fugit de pe câmpul de luptă întorcându-se înapoi spre miazănoapte, iar trupele lui Iuda i-au urmărit, luând cetățile Betel, Ieșana și Efron în timpul urmăririi care a urmat. Factorul pentru succesul lui Iuda în luptă este atribuit în principal încrederii și credinței neclintite a lui Abia și a trupelor sale în Domnul Dumnezeu. 

Ieroboam a fost schilodit de această înfrângere gravă a lui Abia și, prin urmare, a reprezentat puțină amenințare pentru Regatul lui Iuda pentru tot restul domniei sale. Dar, deși a câștigat, Abia nu a reușit să unească Israelul și Iuda. Cele două regate aveau să fie angajate în războaie severe de graniță timp de aproape două secole, până la distrugerea acestuia din urmă de către Asiria în 720 î.Hr.