$$$

 La 30 aprilie 1933 

S-a stins din viaţă, la Paris, Anne-Elisabeth, contesă Mathieu de NOAILLES, născută Brâncoveanu la 15 noiembrie 1876, scriitoare franceză de origine română. 

Membră de onoare a Academiei Române din 1925.

 A scris poeme simboliste (Inimă nemărginită, 1901), romane (Noua speranţă, 1903), memorialistică (Cartea vieţii mele, 1932) 

   Intr - o scrisoare adresata revistei LES ANNALES principesa ANA BRNCOVEANU, devenita ANA contesa de NOAILLES, declara ca nu e romanca , si nu cunoaste catusi de putin Romania in care a fost numai o data , pentru cateva ore, in drum spre Constantinopol ! 

S C R I S O A R E 

CONTESEI DE NOAILLES 

NASCUTA PRINCIPESA BRANCOVEANU

"Brancoveanu Constantin

Boieri vechi si domn crestin ..."

Cantec din batrani

                                                                            Octavian GOGA 

Iti recitesc ravasu - n frantuzeste

Cu slova lui muiata - n ironie

Si , nu stiu cum , un gand ma ispiteste...

Ma iarta , doamna , ca ti - l spun tie ...

Tu ne - ai uitat , tu din strigarea noastra 

Nu stii nimic , nimica nu te doare ;

Nici Dunarea nu - ti plange la fereastra ,

Nici muntii mei nu pot sa te - nfioare...

Nu ne - ntelegi nici visul , nici cuvantul ,

Nici cantecul tu nu ni - l poti cunoaste ...

Din tara ta ti - a mai ramas pamantul ,

Ai grau in el , dar ti - ai uitat de moaste...

Abia o dat' , cand te chema Bizantul ,

Ai poposit la noi o clipa - doua :

Veriga mandra ce te - ai rupt din lantul

Unor vieti atat de scumpe noua...

De - aceea azi te miri ca de - o poveste

Cand cineva de rostul tau te - ntreaba ,

O gluma - ti par cuvintele aceste

Si razi de noi odrasla basaraba ...

Razi in zadar ! Trecutul ne - nfasoara 

Oricat de mult l - am surghiuni din minte...

Strabunii - n noi de veci nu vor sa moara

Si noi mintim , dar sangele nu minte !

Ei vin la noi...- S -acolo - n metropola ,

Pe malul Senei , umbra lor strabate ,

Suflarea lor patrunde sub cupola

Palatelor cu crestete bronzate ...

Cati logofeti si vornici nu se schimba

In noaptea ta cu visuri zbuciumate ...

Cu noi in drum doar pururea se plimba

Un tintirim de suflete uitate...

Cand vei simti o jale vag - adese

Si - n linistea amurgului de toamna

Te vor fura indemnuri nentelese , 

Nu te mira : Sunt Brancovenii , doamna !