$$$

 

~ o poezie veselă și plină de umor despre un dependent de alcool:

Balada lui nea Costică

Nea Costică, om de soi,

Cu burtică și cu ploi

De vin roșu prin pahar,

Zice: „Viața-i un nectar!”

Dimineața, pe la șapte,

Are chef de filosofate:

„Ce-i iubirea? Ce-i norocul?

Un păhărel... și gata blocul!”

Are-n beci un univers,

Fiecare damigeană-i vers,

Iar când începe să le zică,

Bea și zeul, beat de frică!

La birt, e rege, domn și sfânt,

Cu vorba dulce, pumnul frânt,

Cântă despre mândra Leana

Care-l părăsi... cu toată cana.

Dar nu plânge, nu se ceartă,

„Altele vin! Iar viața iartă!”

Se-nchină iar la o sticluță

Și merge-acasă... pe burtuță.

Și când îl întrebi de griji,

Zice: „Lasă, bre, mai stai pe ici!

Că timpul trece, și-i păcat

Să fim treji... neînsemnat!”