$$$

 Baladă veselă de dragoste pentru tristețea celui plecat la oaste

Mircea Dinescu 

Mama ta poartă ochelari cu șapte lentile

tatăl tău te păzește din turn,

grăbește-te iubito mai am cîteva zile

și am să plec soldat într-un cătun.

De nu – să-ți porți neprihănirea tristă

ca pe-un cîștig umil de cîțiva franci

eu am să-mi fac obiele din batistă

pe rănile aprinse în bocanci,

și am să lăcrimez pe patul puștii

șopîrle reci, dacă m-ai fi iubit,

te-aș fi-nvățat ceva ce încă nu știi

și seamă n-aș mai lua de cei în blid.

Așa, cînd lungi trompete îmi sfîșie

auzul, scuze cer la șobolani,

și îmi îmbrac umila mea stafie

în pînza cu gîndacii diafani,

și-apoi, într-o cazarmă crenelată

buimac de soare între caporali

fără de mamă și fără de tată

am să învăț cît suntem de egali.

Cînd tu în parcuri roze te vei bate

cu flori printre frumoși adolescenți

eu am să duc o raniță în spate

și-am să-i învăț algebră pe sergenți,

cînd tu ai să dansezi fără vreo grijă

curtată îndelung de-un licean

de mine se va-ndrăgosti o schijă

și-am să te văd printr-un întors ochean,

așa că fie-ți milă sau blesteme

îți voi rosti în loc de rămas-bun,

lasă-ți părinții și nu te mai teme

căci am să plec soldat într-un cătun.