$$$

 Anna de Noailles, cea mai cunoscută româncă la Paris a decedat pe 30 aprilie 1933...

Anna de Noailles sau Ana Elisabeta Brâncoveanu s-a născut la Paris, pe 15 noiembrie 1876 și a fost vedeta saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea.

Familia boierească Brâncoveanu din care provenea era compusă dintr-o mamă de origine greacă și bulgară, Raluca Moussourus, fiica lui Musuruș-pașa, ambasador al Turciei la Londra în anii 1850, o muziciană cunoscută și muză a compozitorului polonez Ignacy Paderewski. Tatăl Annei era Grigore Brâncoveanu, care fusese adoptat de marele ban Grigore Brâncoveanu, ultimul descendent pe linie masculină al voievodului Constantin Brâncoveanu.

Familia a avut trei copii: pe Anna, pe sora ei mai mică, Helene, și fratele mai mare, Constantin. Toți au fost educați acasă, primind lecții de germană, engleză și franceză, muzică, artă și literatură. Au trăit într-un mediu privilegiat și lipsit de griji, petrecându-și iernile la Paris și verile la reședința lor, Villa Bassaraba, în Amphion, aproape de Évian.

Pe când Anna avea 10 ani, tatăl ei, Grigore Brâncoveanu, a murit, iar fetița și-a însoțit mama la București pentru înmormântare, aceasta fiind singura vizită pe care a făcut-o în România.

La vârsta de 19 ani Anna s-a căsătorit cu contele Mathieu Ferdinand Frederic Pascal de Noailles pe 18 august 1897, căsătoria lor fiind organizată la vila Bessaraba din Amphion, pe țărmul lacului Léman. Cuplul a avut un singur copil, un fiu, Anne-Jules de Noailles care a primit titlul nobiliar de conte.

La doi ani de la căsătorie, în 1899, Anna de Noailles a publicat primele sale poezii, iar la scurt timp un volum antologic, „Le Cœur innombrable" care a avut un succes remarcabil. A fost aleasă imediat membră a Académie Royale Belge de Langue et de Littérature Françaises, iar Academia Franceză i-a acordat marele premiu pentru literatură, apoi a devenit prima femeie comandor al Legiunii de Onoare.

Anna de Noailles era verișoară a prinților Emanuel și Anton Bibescu, prietenii lui Marcel Proust, și se înrudea cu toți aristocrații români care locuiau la Paris. Salonul româncei, aflat pe Avenue Hoche, a devenit un magnet pentru cei mai mari scriitori francezi: Pierre Loti, Francis Jammes, André Gide, Frederic Mistral, Colette, Paul Valéry, Jean Cocteau, François Mauriac, frații Daudet, Robert de Montesquiou, Paul Hervieu, Paul Claudel, Max Jacob.

După Primul Război Mondial societatea de la Paris s-a schimbat și Anna de Noailles realizează că scena literară este ocupată acum de dadaism, de Tristan Tzara și de avangarda suprarealistă a lui André Breton. La insistențele lui Nicolae Iorga, Anna de Noailles devine, pe 25 iunie 1925, prima femeie admisă în Academia Română, ca membru de onoare.

A murit în anul 1933, la vârsta de 56 de ani, în apartamentul său din Rue Scheffer, la Paris, lăsând în urmă trei romane, un volum de memorii și corespondență - Le Livre de ma vie - și multe cărți de poezie. La slujba sa de înmormântare ținută la Biserica ortodoxă din Paris au participat cei mai importanți politicieni și literați ai epocii sale. Românca este înmormântată, alături de Martha Bibescu, în cavoul familiei Bibescu din cimitirul Père-Lachaise din Paris.