$$$

 BALADA CRUCII DE MESTEACĂN 

A. ENĂȘESCU 

Cruce albă de mesteacăn,

Răsărită printre creste,

Cine te cunoaste-n lume,

Cruce fără de poveste?

Peste brațele-ți întinse 

Din poiana fără flori,

Uneori s-apleacă-n noapte

Cârdurile de cocori.

Și-n tăcerea nesfârșită 

Sub arcadele de brad,

Nu s-aude decât plânsul 

Cetinilor care cad.

Cruce albă de mesteacăn

Biciuită de furtuni,

Peste lemnu-ți gol, doar luna

Pune albele-i cununi.

Ca de-o mână nevăzută 

Slovele-ți se șterg de ploaie;

Tot mai mult te bate vremea,

Vânturile te îndoaie…

Și ca mâine fulgii iernii

Te vor prinde-n a lor salbă,

Și vei dispărea din lume

Cruce de mesteacăn albă.

Sfântul îngropat sub tine

Cine-l va mai ști de-acum,

Cruce albă, rătăcită 

Lângă margine de drum?

Bratele-ti de vânturi smulse

Se vor pierde pe poteci,

Numai brazda de țărână 

Nu-l va părăsi pe veci.