$$$

 10 aprilie 1848 - Domnitorul Mihail Sturdza înăbuşă mişcarea revoluţionară din Moldova cu forţa armată.

Sub influenţa revoluţiilor izbucnite în Europa, tinerii moldoveni reveniţi din occident si-au fixat pentru început ca obiectiv înlăturarea domnitorului Mihail Sturdza, considerat de ei vinovat pentru toate abuzurile şi nedreptăţile din ţară. Totodata, acestia au publicat un program de 35 de revendicări , prezentat sub forma unei Petiţii-Proclamaţie. Această „petițiune a boierilor și notabililor moldoveni” avea un caracter moderat. Simțind pericolul mișcării în Moldova, sub influența celor de afară, domnitorul însuși le-a cerut petiția. Cu toate că memoriul cuprindea reforme moderate, mai mult de ordin administrativ și cultural, în conformitate cu Regulamentul Organic, domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea capilor mișcării.

Au loc mai multe arestări, iar 13 dintre conducători (printre care şi Alexandru Ioan Cuza), au fost trimişi sub stare de arest la Galaţi, pentru a fi exilaţi în Turcia, însă au reușit să-i cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea (una dintre persoanele care au jucat un rol important a fost Maria Rosetti, care „mergea pe talvegul Dunării cu copilul în brațe și cu pungile de galbeni”, pentru a-i elibera pe cei căzuți prizonieri), ajungând la Brăila. Viitorul domnitor, Alexandru Ioan Cuza, a fost salvat de către soția sa, Elena Cuza, care a intervenit pe lângă consulul englez Cunningham. După eliberare, acesta s-a refugiat la Viena, fiind urmat mai târziu de soție. Astfel, sase dintre cei 13 fruntasi ai miscarii , au reuşit să scape si au trecut în Transilvania.