$$$

 Prințul Antioh Cantemir, primul poet rus de tip occidental, 

 a murit pe 11 aprilie 1744, la doar 35 de ani... 

Rămășițele fiului lui Dimitrie Cantemir au fost pierdute la Moscova

Antioh Dimitrievici Cantemir s-a născut pe 10 septembrie 1709 la Constantinopol, fiind fiul cel mic al domnitorului Dimitrie Cantemir și al doamnei Casandra, fiica lui Șerban Cantacuzino, primind numele unchiului său patern, Antioh, cel care a înființat, în timpul domniei sale, Academia domnească din Iași, în februarie 1707.

Primul dascăli al copilului a fost tatăl său, apoi a fost instruit de Atanasie Condoidi, profesor de greacă, latină și italiană, germanul Johann G. Vockerodt și rusul Ivan I. Ilinski, care i-a predat limba și literatura rusă și latina, ajungând să cunoască foarte bine limbile greacă, turcă, latină, italiană, rusă, franceză și engleză.

A studiat apoi matematica cu Daniel Bernoulli la Sankt Petersburg și cu Georg Bernhard Bilfinger, Bayer și Gross la Academia de Științe din Rusia, iar mai târziu, când a ajuns la Paris, l-a cunoscut bine pe Voltaire.

Prin anul 1731, fiind la Londra, a studiat operele lui Descartes, Newton, Leibniz și Maupertuis și a menținut strânse relații cu comunitatea științifică a epocii, corespondând cu savanți ca Bernoulli și Euler.

Antioh Cantemir a fost ambasador al Imperiului Rus la Londra în 1732 și la Paris în 1738. Diplomatul a fost numit consilier secret al împărătesei Ana, titlu care îl deținuse și tatăl său, Dimitrie, care a fost consilier secret al lui țarului Petru cel Mare.

Antioh a fost unul dintre inițiatorii clasicismului în literatura rusă și a militat pentru progresul științei și al culturii de pe pozițiile iluminismului.

Imaginea zugrăvită de Antioh țarului Petru cel Mare în poemul Petrida are meritul de a marca începuturile versificației moderne în Rusia.

Cărturarul a sprijinit publicarea în engleză și franceză a celebrei opere a tatălui său, Istoria Imperiului Otoman, ducând cu el manuscrisul acestuia în călătoriile lui în Occident.

Antioh Cantemir a murit pe 11 aprilie 1744, la vârsta de 35 de ani, de pleurezie sau tuberculoză la Paris. Osemintele prinţului ar fi trebuit să fie repatriate pe cheltuiala statului la Moscova, dar abia în toamna anului 1745, la insistenţele şi pe cheltuiala Mariei Cantemir, sora diplomatului, rămăşiţele lui pământeşti ajung în Rusia şi vor fi depuse în cripta familiei, la biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, ctitoria tatălui său, aflată în curtea mănăstirii grecești „Sfântul Nicolae” din Moscova, îndeplinindu-se ultima dorinţă a prinţului.

La începutul anului 1935, biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” a fost demolată ca urmare a lucrărilor de construcție a metroului și cu această ocazie s-a aflat că acolo erau înmormântați Dimitrie Cantemir, Casandra Cantemir, prima soției a domnitorului, și Antioh Cantemir. În urma unor negocieri diplomatice, la mijlocul lunii iunie 1935, în portul Constanţa a sosit de la Odesa vasul “Prinţesa Maria”, care aducea sicriul de aramă cu rămăşiţele pământeşti ale lui Dimitrie Cantemir și piatra sa funerară, printre cei care au primit transportul aflându-se Nicolae Titulescu şi Nicolae Iorga. Rămășițele fiului domnitorului, Antioh Cantemir, nu au ajuns în România, dar nici nu se știe unde se află, explicația diplomaților ruși fiind la acel moment că osemintele acestuia aparțin patrimoniului istoric al Rusiei al cărui ambasador fusese.