***

 POVESTEA CASTELULUI CAMELOT ȘI A CAVALERILOR MESEI ROTUNDE

  Castelul Camelot și Cavalerii Mesei Rotunde au reprezentat pentru mulți scriitori și poeți o sursă de inspirație.

Se știe că Arthur a fost prima dată menționat într-un poem scris de Gododdin în jurul anului 600. Mai târziu a fost menționat de cronicarul Nennius în anul 800. Prin secolul al 12-lea era considerat un erou național al englezilor și existau zeci de povești din popor despre faptele lui.

  Dacă într-adevăr a existat un rege Arthur, nu ar fi putut trăi mai departe de secolul 6, înainte de apariția poveștilor despre aventurile lui. Cel mai probabil, Arthur a fost un rege celtic britanic care a luptat împotriva invadatorilor saxoni. Se pare că a câștigat câteva mari bătălii, ce au culminat cu o mare victorie la Badon. El nu a putut să oprească saxonii, însă le-a întârziat cucerirea. Aceasta a făcut posibil ca celții să își păstreze în Anglia identitatea etnică rasială.

  Luptele lui Arthur ar fi avut loc după ce romanii, care au ținut Britania ca provincie timp de 400 de ani, s-au retras dupa intrarea goților în Roma în anul 410. Arthur era probabil un britanic romanizat cu origine mixtă care a fost educat ți antrenat în tehnici militare romane.

  Din păcate, câteva din cele mai interesante povești despre regele Arthur, precum ascensiunea lui la tron când era numai un băiat, dupa ce, în mod miraculos a scos o sabie din piatră, sau urmărirea Sfântului Graal de către cavaleri, sunt invenții ale cronicarilor de mai târziu.

  Despre Camelot, unii spun că a fost de asemenea o invenție a poeților pentru a susține aventurile despre Arthur. Un scriitor din secolul 14, John Leland, a susținut că numele ar fi apărut din tradiția locală. El a afirmat că în timp ce a vizitat satul Somerset, i s-a spus că numele de „Camalat” era denumirea unui deal la sud de Cadbury și regele Arthur „ar fi locuit acolo”. După cercetarea dealului cu înăltimea de aproximativ 75 m, la 1000 m depărtare s-au găsit niște fortificații în ruine. Din 1723, localnicii au început să se refere la deal ca și „Castelul Camelot”.

  În anii 1950, un expert în Epoca Întunecata a Britaniei, Dr. Raleigh Radford, a examinat ceramica și monedele găsite pe deal, și a stabilit că acestea aparțin perioadei lui Arthur. Aceasta a condus la crearea Comitetului de Cercetare a castelului Camelot în 1965.

  Sub îndrumarea lui Leslie Alcook, dealul a fost săpat. În partea de sud-vest s-au descoperit câteva straturi succesive în ordine cronologică. Nivelurile din vărf au fost identificate ca aparținând saxonilor. Săpând în straturi mai joase, s-au descoperit oasele a 30 de oameni, bărbați, femei și copii, împreuna cu arme arse, ceramică și monede romane. Dealul a fost se pare locul unui masacru în timpul primului secol, atunci când romanii au atacat și au cucerit o serie de forturi britanice.

  Între perioada pre-romană și straturile saxone s-au găsit rămășitele unei fortărețe construite în stilul celtic. Castelul a fost construit în jurul anilor 450 – 500 în timp ce saxonii treceau prin Britania. Avea un număr mare de clădiri, sugerând că a fost un centru comercial. Cea mai mare clădire, o sală dreptunghiulară de 20 m lungime și 10 m lățime, ar fi putut servi ca sală de ceremonii și locuință a unui mare conducător, precum Arthur.

  Nu există nici o legătură precisă între dealul de la Cadbury și Camelot, dar anumite dovezi sunt impresionante. În apropierea dealului este râul Cam, probabil locul de la Camlann, acolo unde Arthur a primit rana ce i-a cauzat moartea. 20 km mai departe este mănăstirea Gastonbury Tor, care era considerată locul de odihna a regelui Arthur și a reginei Guinevere. Acolo, în 1190, oasele Regelui și ale Reginei au fost găsite într-un mormânt de lemn la mare adâncime. Inscripția găsită pe o cruce deasupra mormântului spunea: „Aici zace marele Rege Arthur, îngropat în Avalon”. Relicvele s-au pierdut cand abația a fost distrusă în timpul Reformei, dar potrivit unor scrieri, oasele erau mult prea mari pentru a se potrivi cu descrierea regelui Arthur.

  De asemenea, tradiția locală spune că Arthur nu a fost îngropat într-o mănăstire, ci într-o peșteră ascunsă pe dealul din Cadbury. Legenda spune că, de două ori pe an, la mijlocul verii și în ajunul Crăciunui, îl poti auzi pe Arthur ridicându-se și călărind spre Camelot spre a bea dintr-un izvor anti c ce îi poartă numele.