***

 Tot ce-aș vrea

Nu știu ce am, dar parcă nu am stare,

Sunt plin de gânduri ce nu-și găsesc locul,

Le-aș da afară, dar n-a venit sorocul,

Le voi păstra, că-n mine e răcoare.

Aș vrea să spun orice, dar nu am cui,

Vorbele mele nu au căutare,

Am vorbe multe, poate n-au valoare,

Sau poate au, dar nu le spun oricui.

Aș vrea să țip, dar cine să m-audă?

Am mii de țipete în repertoriu,

Dar din păcate, n-am auditoriu,

Sau poate nu s-au copt, sunt încă crude.

Aș vrea să pot vorbi numai în șoapte,

Dar șoaptele-s pentru urechi gingașe

Ce știu s-audă vorbe pătimașe,

Dar n-am cui să le spun și pier în noapte.

Aș vrea s-aștern ideile ntr-o carte,

Dar nu mai văd să scriu nici cu lentile

Și gândurile-mi sunt cam inutile,

Căci ma gândesc la cei ce sunt departe.

Aș vrea să plâng, dar nu mai am ce plânge,

Căci mi-au secat fântânile din suflet,

Din  hăul meu s-aude doar un urlet

Și lacrimi de-aș avea, nu mi-ar ajunge.

Aș vrea să mai trăiesc încă o viață,

Că-n viața asta am iubit greșit,

Suflete reci care m-au părăsit,

Tânjesc să am iar dragostea în față.

Aș vrea să pot să mai iubesc o dată,

Dar vreau la rândul meu să fiu iubit,

Cu-acea iubire fără de sfârșit

Și atunci a mea e veșnivia toată!