$$$

 De vei pleca!

De vei pleca, voi știi că nu ai fost,

Erai doar plăsmuirea minții mele,

Iubirea dintre noi nu avea rost,

Îmi construiam doar din nisip castele.

De vei pleca nu-mi va fi dor de tine,

Cum nu mi-e dor de apa ce o beau,

Eu sunt prea slab ca să te pot menține

In clubul sacru-al celor ce iubeau.

De vei pleca îmi vei lipsi doar mie,

Dar eu sunt doar un muritor banal,

În lumea ta vei fi în armonie,

Căci pe Pământ nu poți iubi total.

De vei pleca n-o să mai fiu cu tine,

Deși m-aș transforma în umbra ta

Și nici când dormi nu vei scăpa de mine,

Căci te voi înveli cu viața mea.

De vei pleca, nu te vei mai întoarce,

Pentru că o să-ți vezi de viața ta,

Căci de la mine nu mai ai ce stoarce

Si-așa uscat, ce rost ar mai avea?

De vei pleca îți voi uita și chipul

Cu care-ai poposit în lumea mea,

Căci în clepsidră s-a cam scurs nisipul,

Iar tu, din cerul tău, mă vei uita.

De vei pleca nu vei avea ce pierde,

Pentru că nu mai am ce te-nvăța,

Tu vei găsi un zeu să te dezmierde,

Iar eu voi sta umil în lumea mea.

De vei pleca din visul meu de iarnă,

Voi îngheța fără căldura ta

Și voi lăsa si neaua să s-aștearnă,

Iar eu în țurțuri mă voi transforma.

De vei pleca, aș vrea să vin cu tine,

Însă acum îți dau iubirea mea

Și de voi știi să fac ce se cuvine,

Mă vei iubi și nu vei mai pleca.

De vei rămâne, o să-

ți cumpăr cerul,

Cu stele și cu sori te-oi îmbrăca,

Iar eu mă voi lupta ca să dezleg misterul,

Ce te va transforma-n femeia mea.

Și îți voi face un altar din vise,

La care să mă pot oricând ruga,

Să ne iubim mereu în paradise,

Căci nu vei fi prințesa, ci zeița mea!