***

 Hoțul

Un țigan mi-a furat, o zeiță mi-a dat,

Am fost beat, amețit si vrăjit,

Am urcat în Ollimp și atunci s-a-ntâmplat,

Tot ce m-a sfâșiat s-a sfârșit.

N-am cuvinte să spun sau să cânt,

Mi-este teamă c-un ac să mă-nțep,

Nu mai simt vijelia cu ploaie și vânt,

Aș dansa un tango sau un step.

Îmi e drag de țigan că m-a eliberat

Și s-anchis în celula în care-am trăit,

Îi doresc libertate, eu nu-s încuiat,

Sau să stea cât o vrea fericit.

Am ținut în celulă tot sufletul meu,

I-am pus tot ce-am avut pe pereți,

Am sters praful mereu, asta nu a fost greu

Si am stat încuiat șapte vieți.

Am crezut c-o să mor în celula curată,

Mi-era frig, dar voiam să rezist,

Dar țiganul m-a scos că-i placea cum arată,

Am crezut c-am murit și-am fost trist.

Tu țigane, nu știi că celula e rece,

Te-ncălzește o vreme că are de unde,

Dar o s-o murdărești si căldura îi trece

Și-o să vrei evadarea oriunde.

E a ta, este goală, ai grijă de ea,

Te va ține-ncuiat înc-o vreme,

Poate că asta vrei, poate îți va placea,

Ți-o cedez, nu am multe dileme.

Eu sunt liber acum, văd și luna pe cer,

Penitența s-a dus, ție îti mulțimesc,

I-am pus aripi să știi, dar nimica nu-i cer,

Jubilez c-am ieșit, fiindcă pot sa iubesc!

Aș fi vrut s-o mai văd, poate s-o vizitez,

Însă cheia e veșnic pierdută,

Îi las tot ce i-am dat, nu mai vreau să visez,

Nu mă uit înapoi, sper să n-o văd căzută.

Autor - Ionel Tudor