$$$

 Plimbare prin inimă

Îmi place să mă plimb prin inima ta,

E tare placut, e senin, este cald și e bine,

E-un soare acolo si el nu-ncetează sa dea

Lumina sa blânda ce se răspândește în mine.

Ai inimă imensa, incape un munte și-o mare,

E chiar și o pădure, dar și un câmp de roze,

Respir viața ta, nimic nu mă mai doare,

Dispar ca prin minune angoase și nevroze.

E tare plăcut să mă urc pe Mont Blanc-ul din tine,

E albă zăpada, dar caldă ca sângele tău,

Apoi mă arunc în oceanul cu valuri caline

Să simt alintul iubirii ce-apare din hău.

Nu mă pot îneca în oceanul ce mă înconjoară,

Mă hrănesc cu iubirea din care-i format

Și miroase a tei și a roze din zefirul ce zboară

Peste sufletul meu care stă lâng-al tău ne-ncetat.

E-o plimbare sublimă aceasta, o fac fericit,

Ai o inimă caldă, intru acolo să hoinăresc.

Cât aș merge prin ea, o viață, nu mă simt obosit,

N-aș putea niciodată că doar acum te iubesc!

Ionel Tudor