$$$

 Eminescu, te iubesc!

Dacă n-aveam Eminescu, ar fi trebuit să-l facem

Din pămăntul ce ne ține și din zâmbetul naturii,

Să-i dăm apa din izvoare și în brațe să îl strângem,

Să-i dăm din iubirea noastră și din foșnetul pădurii.

Să-l hrănim cu răzvrătirea și cu dragostea de glie,

Precum pruncul care suge zilnic laptele matern,

Să-i punem iubirea-n pâinea crescută cu apă vie

Să reziste peste veacuri pentru-a dăinui etern.

Mi-ar fi dor de Eminescu, dar el curge-adânc în mine,

Este-n sângele din vene și în lacrima durerii,

El străbate-a mea ființă ca un rău cu valuri line,

Răspândind sămânța vie după germenii plăcerii.

Îmi ajunge Eminescu, pot chiar liniștit să mor

C-am trăit cu el în mine și-am putut să îi slujesc,,

Dac-aș fi din veacu-acela, aș zice că îl ador,

Dar îi spun pe românește, Eminescu, te iubesc!