Stăpânii lumii
Stăpânii lumii-au hotărât
Că noi suntem niște cobai,
Ne-au pus pe jos niște mălai,
Însă ne-au pus zgardă la gât.
Putem mânca doar ce vor ei,
Iar ei ne dau să nu murim,
Că au nevoie să-i slujim,
Noi suntem sclavi, ei se cred zei.
Nici apă nu putem să bem,
Izvoarele ni le-au ascuns
În buncăre de nepstruns,
Doar picături ne dau de vrem.
Chiar aerul ce-l respirăm
Ni l dau doar printr-un filtru de carton,
Ca să nu consumăm prea mult carbon,
Ne pun și oxigenul să-l amanetăm.
Noi nici familii nu putem avea,
Vor să dispară genurile vechi,
Vom avea cap format doar din urechi,
Ca să putem pe ei a-i asculta.
Nu vom putea să creștem nici copii,
Au fabrici pregătite să producă
Sclavi care să se reproducă
Prin divizare în utilaje vii.
Nu vom fi nici bărbați și nici femei,
Vom fi doar bipolari sau unisex,
În loc de dragoste vom face sex
Pe terminalele livrate doar de ei.
Se pregătește și-un transplant de cap
Cu creiere setate doar pe da,
Iar ei prin unde le vor comanda,
Vor doar roboți fără vreun handicap.
Bătrânii nu au loc pe lumea asta,
Consumă aerul și apa gratuit,
Vor trebui să moară, negreșit,
Nu trebuie să le-nmulțească casta.
Ei vor să ne luptăm noi între noi,
Să ne ucidem și să ne-omorâm,
Iubirea nu-i permisa, să urâm,
Noi nu ne potrivim pe-un nou altoi.
Stăpânii lumii sunt nemuritori,
Dar doar în rai și iad pot fi așa,
Însă în rai ei nu pot încăpea,
Vor arde-n iad, înconjurați de sori.
Noi nu avem nevoie de stăpâni,
Vrem să fim liniștiți și să trăim
Cu sufletul senin și să iubim,
Căci suntem oameni și suntem români!
Ionel Tudor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu