Pianul
Ionel Tudor
Da, sunt un pian.
Nu mă credeți? Uitați-vă bine la mine. Acum, cât sunt singur, pentru că dacă vine ea și se așează pe scăunelul din fața mea, nu vă mai văd. Nu am ochi decât pentru ea.
Pentru că sunt îndrăgostit. Da, sunt îndrăgostit de ea.
Toate pianele sunt îndrăgostite de cineva, dar nu spun. Nu știu de ce. Mie nu mi-e teamă să o spun sus și tare.
O iubesc.
Pe ea, cea care e mereu în fața mea, e orizontul meu. Ea, cea care mă face să vibrez de câte ori mă atinge. Vai, cum mai vibrez! Pentru că o iubesc!
Și ea mă iubește, că altfel nu m-ar atinge așa cum o face. Câteodată delicat, de abia pot scoate un sunet. Alteori apăsat, de parcă vrea să mă forțeze să strig că o iubesc.
Mă atinge cu un deget, apoi cu altul, cu ambele mâini, mă îmbrățișeaza și își mișcă degetele pe corpul meu din ce în ce mai repede și mai repede, repede repede. Sunt în extaz, iar atunci când mă atinge cu picioarele, ei, atunci îi simt pasiunea dezlănțuită.
Doamne, cât de mult mă iubește! Și cât de încântată e să audă ce îi spun, ce îi cânt. Pentru că eu vibrez din tot corpul meu de pian acordat de mâinile ei gingașe. Nu mă pot opri să nu îi spun întruna cât o iubesc, mai tare, mai încet, mai grav, mai subțire, mai repede, mai lent, mai puternic, mai firav......
Îi sărut urechile cu șoaptele mele și credeți-mă, vibrează și ea. Chiar mai puternic decât mine. Și eu o simt. Și o iubesc, vai cât de mult o iubesc!
Mă mângâie continuu și nu-și ia ochii de la mine. Îi simt sudoarea pe degete, pe mâini. Învizibilă. Îi simt lacrimile de plăcere care îi umezesc ochii limpezi. Îi văd pletele negre care se zbat în ritmul șoaptelor mele. Și continui să vibrez și să îmi strig dragostea și să o îmbrățișez cu sunetele mele, până când, în extaz, îsi pune toate degetele pe mine și se oprește.
A terminat.
Răsuflă greu, dar e încântată. Mă mângâie cu privirea. Știe că eu încă vibrez și așteaptă să mă liniștesc și eu. Încetez să mai vibrez pentru alții. Dar vibrez doar pentru ea.
Mereu.
Și când nu e lângă mine. Pentru că știu că nu mă va uita niciidată. Și mă va căuta și mă va mângâia în feluri diferite de fiecare dată. Și eu îi voi răspunde mereu la mângâierile ei cu sunetele pe care ea le așteaptă de la mine. Nimeni nu m-a făcut să cânt ca ea. De aia o iubesc atât de mult!
Da, sunt un pian îndrăgostit.
Și voi fi mereu.
Până când ajung LA SOL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu